Sări la conţinut

Inspirational songs .// daily updates

joi, 8 septembrie, 2011

I should live long, because I have not heard all the music I want to hear.

Edenic //

sâmbătă, 31 martie, 2012

Download: burberry-acoustic-speechless.pdf

(play music!!!)
Tocmai când eram la începutul unui armistiţiu cu minusurile vieţii, m-am agăţat de o speranţă care mi-a redat încrederea, speranţa, visele, îndârjirea de a aparţine cuiva. Închei astfel un nou armistiţiu, iar de această dată cu bonusurile vieţii; zău! Conţinutul acestor bonusuri mi-au topit gândurile rele, monotonia, starea de aoleală zilnică.

~

Când ţineam eu geanta bombată pe umăr, iar părul parcă era violat de vântul nebun; cu şanse mici să se aleagă cu un sărut franţuzesc. Am aşteptat, şi ori de câte ori mi se întâmpla să revăd interiorul, deja mi se tăiase răsuflarea. Deja simţeam cum ea e înăuntru, un suflet din care nu mai poţi ieşi. Venit după o zi de muncă, la Facultate, deja aveam pleoapele mai grele, capul mai lent; dar cu toate acestea, o ştiam pe de rost.

~

Acum, o cuprind la dimensiunile ei reale şi totodată o simt bine. Gândul îmi stă să cadă. Orgasmul stă să vină. Profund şi scânteietor precum un edenit găsit în beciul turnului de apă.

Software used: Cinema 4D & After Effects CS5.5
Settings: Tracked at 1920 x 1080; AA 4×4; Ambient occlusion & GI

What’s new pussycat? // Olga

marți, 7 februarie, 2012

Compromis //iluzoriu sau incub

marți, 24 ianuarie, 2012

Download: notes_live.pdf

(play music!!!)
Compromisul ne face să îmbucăm cu noduri foarte ușoare și chiar să spunem că ne place rahatul pe care ni-l oferă societatea cu cei din jur. Atunci când acceptăm să facem primul compromis putem ajunge foarte ușor să fim întocmai precum patronul celui mai mare laborator de vivisecție care declară cu toată seninătatea și gesturi ipocrite – că iubește animalele. Supun doar imaginativ stări pe care fiecare dintre noi le înțelege așa cum le trăiește, ajungând rareori până la simbol pentru ceilalți.

Vă rog să continuați prin a citi asta, în răspunsul “Menit să iubesc și eu?“. Apoi folosiți butonul din stânga sus (back) al browser-ului și continuați cu ceea ce urmează.

Schimbarea acestei stări de fapt, pe care o trăim și o simțim tot timpul, se poate face prin cunoașterea de sine – deoarece schimbarea nu poate veni din exterior ci numai din interior! Dacă vrei cu adevărat ca viața ta să se schimbe nu aștepta asta de la cei din jurul tău – fă-o chiar tu!
Cum? Trăindu-ți propria ta viață – altfel: decât să pierzi timpul stând degeaba, la televizor sau într-un bar ori discotecă; gandește ce îți dorești cu adevărat. Eu cred că nimănui nu-i place ca înainte de culcare, când se gândește ce-a facut de-a lungul zilei (pe lângă – cu ce se îmbracă mâine dimineață), să-și dea seama că totul e în zadar, fără trăire, fără sentimente, fără iubire, fără viață.

Așa că aveți grijă de unde începe și când se termină compromisul pe care îl faceți sau pentru ce îl faceți. La urma urmelor pentru a avea totul, nu poți renunța decât la tot. Cu reformă sau cu minciuna de sine nu se ajunge decât la o moarte tragică a conștiinței – a eului tău unic și nesfârșit de atingere a unei incandescenţe care începe să radieze de la sine până la moarte.

Mă repet. Mulți nu sunt crescuți pentru suflet, iar fără suflet nu depășesc condiția de titirez a sistemului care hrănește moartea prin organizarea defectă a vieților noastre.

Nu-mi mai rămane decât să mă rup de prezent și să plec capul spre trecut:
umilit şi nesocotit,
uzat sau expirat,
slab şi refuzat,
neșansă sau destin,
suprimat şi în final voi fi uitat ori ignorat!

Eusunttusituestieu

luni, 23 ianuarie, 2012

Download: the-bed.pdf

(play music!!!)

Iți aparțin cu totul, iar sentimentul de iubire este incomensurabil și perpetuant datorită existenței tale. Pe hârtie, aceste sentimente sunt de așa natură organizate încât din momentul când am ales drumul tău, pe care vreau să merg, am rămas blocat într-o dimensiune spațial-spirituală.

Sunt perfecționist și totuși incomplet, iar cu toate acestea nu trebuie să ne obișnuim cu compromisul. Pentru că la o vârstă mai înaintată după ce am făcut compromis după compromis, uităm unde vrem să ajungem, iar când vedem un copil monstru cu două capete, nu o să spunem decât: asta e viața; iar eu de acolo și până aici, nu vreau o astfel de finalitate. Îmi doresc să-mi cresc copii sănătoși și sublimi.

Te implor! Acceptă mai ușor ceea ce îți oferă viitorul, mulți nu sunt crescuți pentru suflet, iar fără suflet nu depășesc condiția de titirez a sistemului care hrănește moartea prin organizarea defectă a vieților noastre.

Simbioza

duminică, 22 ianuarie, 2012

Download: drums.pdf

(play music!!!)

Strig cum toți oamenii vor să fie fericiți, dar nimeni nu se confruntă cu o realitate groaznică prelucrată atât de bine în subconștientul lor încât majoritatea celor care citesc, nu recunosc existența Lui sau a Ei. Mistificând adevăratul cult al iubirii ca o alternativă ultraconservatoare ce încearcă să mascheze individul de frustrările și complexele lui; astfel, dă naștere unei prejudecăți ce distruge grupul și o șansă relațional-mioapă dintre o Ea și un El.
O bună perioadă am trăit o pseudo-realitate limitată doar de gândul că mâine e la fel, fără a ajunge să scriu pozitiv la persoana întâi. Iar acum când sunt în deplina libertate spirituală, devin dependent de lucruri noi, de sentimente irepetabile sub pulsul apartenenței la Ea.

Aritmetica si cat mai multa pronuntie

marți, 27 decembrie, 2011

Download: around_us.pdf

(play music!!!)

Expresia artificială a faptelor: Nu vreau să schimb totul din jurul meu, acum am chef să o iau de la capăt. Să continui să fac ceea ce simt, dar totodată să mă îndepărtez de resemnare. De constrângerile altora, de viețile opacizate de jur împrejur, luate laolaltă cu cele care așteaptă îndelung salvarea. Degeaba! În oameni nu vom găsi decât minciună și dispreț, restul de gri fiind subordonat, iar adevărul este în noi. La fiecare dintre noi există un grilaj, pe care stă atârnat, chiar și iarna, adevărul despre ce ascunde fereastra mică și murdară de timp. Mult timp.

Mi-am promis certitudini: Că va veni ziua când toți cei care umblă după aritmetică și cât mai multă pronunție vor fi atât de limitați încât vor dispărea. Puf! Și cum totul se dezvoltă din educație; ori mai degrabă din metodele de educație – copilul nu învață decât minciuni, mult prea mult și multe palavre fără sens; adică cu ce rost? Și mă refer la educația de bază, unde el ca individ izvorât din acest pământ pornește în viață.

O selecție naturală: Istoria este construită prost, vedem prea puțin și ni se povestește prea mult. De foarte mult timp. Astăzi, instructorul orbit de specializarea sa meschină, măruntă față de întreaga sa viață, este făcut să nu ilustreze, lipsit de creativitate, de a fi educativ, spiritual și fără inspirație. Iar prietenii din jur care ar trebui sa însemne nu doar expansiunea cunoașterii, ci și acea creștere interioară necondiționată și de neoprit. De nimic. Aceștia, sunt făcuți să te îndepărteze, sunt limitați care venerează uniformitatea proprie, fiind de cele mai multe ori autosuficienți; natura spune clar: nu le poți avea pe toate! dar se acceptă și o cale de mijloc.

Condiția: să nu înceteze să mai vadă ce se întâmplă în prezent prin venerarea a tot ceea ce a fost sau ce a facut. Și viceversa. Pe scurt: să nu moară; și doi: să nu se hrănească doar cu trecut.

 

Am expirat // Asertiune care mananca necomestibile inimi

sâmbătă, 17 decembrie, 2011

Download: abducted.pdf

(play music!!!)

Mesaj apărut cu sprijinul funebru și sinistru a omului cu o singură poveste.

~

Un sfert de portret: Eu știu foarte bine ce e o singurătate fără lumină, da, o singurătate. Întodeauna gânditor, singuratic și acoperit de nori, făcând să întârzie orice Ea din drumul spre un pesimism disperat și închis în sine. Totuși, simt că trăiesc cu mai multă plăcere atunci când mă gândesc că nu fac parte din această blestemată și dezordonată iubire, unde unica realitate mi se par(e) a fi mintea, gândurile și ideile mele.

Un milion de fapte: După câțiva ani de idei suspecte și dezordonate mi-am dat seama de la tot la nimic; ce vroiam să fac? Nu știam. Înainte mă îndrăgosteam greu, acum se întâmplă prea rapid; iar cu toate astea nu-mi pare rău că sunt prea sincer, prea certăreț, singur de multe ori. Partea aceea a trecutului, va rămâne frumoasă în intensitatea, disperarea și precipitarea sentimentelor, cuvintelor și a faptelor. Acum, sunt pierdut de șansă, de orice înțelegere a ideilor clare: te plac, mi te imaginez, te iubesc. Este nevoie de curaj, pentru că altfel nu rezistă nicio idee clară despre ce anume trebuie să se întâmple. Iar dacă se întâmplă să existe ambiții diferite, gânduri care mor dupa o zi de vânt puternic, atunci cineva este ipocrit și laș. Aș vrea să pot să te strâng la piept, o fată întristată și inocentă, neconsolată și îndrăgostită cititoare, un cuvânt al tău, un surâs, o privire a ta, un vis neliniștit al tău, o bătaie mai puternică a inimii tale, ar fi pentru mine daruri mai plăcute și mai bogate decât toate leorbăielile comune.

Toate persoanele să proclameze: Pentru gustarea de dimineață mă trezesc cu gura amară, asa cum am facut-o cu o zi mai-nainte. Este o mare muncă negativă, de distrugere, de îndeplinit. Trebuie să măturăm și să curățăm, să afirmăm curățenia individului după starea de nebunie. O nebunie complet agresivă a unei lumi abandonate în mâinile bandiților care se sfâșie unul pe altul și distrug secolele. Fără țel sau plan, fără organizare: nestăpânită nebunie, descompunere. Nebuni care cer dragoste și violență, nebune descompuse în plăceri a prea multor nebuni. E ca un canal în care nu rămâne decât mâlul. Cu o dragoste făcută din bătăi și semințe scuipate, din egoism subordonat hedonismului temporar.

~

Pentru că de multe ori aleg să fac ceea ce-mi place și nu ceea ce trebuie. Același, eu, rămân, fără sfârșit.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 45 other followers