Inspirational songs .// daily updates

I should live long, because I have not heard all the music I want to hear.

Compromis //iluzoriu sau incub

(play music!!!)
Compromisul ne face să îmbucăm cu noduri foarte ușoare și chiar să spunem că ne place rahatul pe care ni-l oferă societatea cu cei din jur. Atunci când acceptăm să facem primul compromis putem ajunge foarte ușor să fim întocmai precum patronul celui mai mare laborator de vivisecție care declară cu toată seninătatea și gesturi ipocrite – că iubește animalele. Supun doar imaginativ stări pe care fiecare dintre noi le înțelege așa cum le trăiește, ajungând rareori până la simbol pentru ceilalți.

Vă rog să continuați prin a citi asta, în răspunsul “Menit să iubesc și eu?“. Apoi folosiți butonul din stânga sus (back) al browser-ului și continuați cu ceea ce urmează.

Schimbarea acestei stări de fapt, pe care o trăim și o simțim tot timpul, se poate face prin cunoașterea de sine – deoarece schimbarea nu poate veni din exterior ci numai din interior! Dacă vrei cu adevărat ca viața ta să se schimbe nu aștepta asta de la cei din jurul tău – fă-o chiar tu!
Cum? Trăindu-ți propria ta viață – altfel: decât să pierzi timpul stând degeaba, la televizor sau într-un bar ori discotecă; gandește ce îți dorești cu adevărat. Eu cred că nimănui nu-i place ca înainte de culcare, când se gândește ce-a facut de-a lungul zilei (pe lângă – cu ce se îmbracă mâine dimineață), să-și dea seama că totul e în zadar, fără trăire, fără sentimente, fără iubire, fără viață.

Așa că aveți grijă de unde începe și când se termină compromisul pe care îl faceți sau pentru ce îl faceți. La urma urmelor pentru a avea totul, nu poți renunța decât la tot. Cu reformă sau cu minciuna de sine nu se ajunge decât la o moarte tragică a conștiinței – a eului tău unic și nesfârșit de atingere a unei incandescenţe care începe să radieze de la sine până la moarte.

Mă repet. Mulți nu sunt crescuți pentru suflet, iar fără suflet nu depășesc condiția de titirez a sistemului care hrănește moartea prin organizarea defectă a vieților noastre.

Nu-mi mai rămane decât să mă rup de prezent și să plec capul spre trecut:
umilit şi nesocotit,
uzat sau expirat,
slab şi refuzat,
neșansă sau destin,
suprimat şi în final voi fi uitat ori ignorat!

Eusunttusituestieu

(play music!!!)

Iți aparțin cu totul, iar sentimentul de iubire este incomensurabil și perpetuant datorită existenței tale. Pe hârtie, aceste sentimente sunt de așa natură organizate încât din momentul când am ales drumul tău, pe care vreau să merg, am rămas blocat într-o dimensiune spațial-spirituală.

Sunt perfecționist și totuși incomplet, iar cu toate acestea nu trebuie să ne obișnuim cu compromisul. Pentru că la o vârstă mai înaintată după ce am făcut compromis după compromis, uităm unde vrem să ajungem, iar când vedem un copil monstru cu două capete, nu o să spunem decât: asta e viața; iar eu de acolo și până aici, nu vreau o astfel de finalitate. Îmi doresc să-mi cresc copii sănătoși și sublimi.

Te implor! Acceptă mai ușor ceea ce îți oferă viitorul, mulți nu sunt crescuți pentru suflet, iar fără suflet nu depășesc condiția de titirez a sistemului care hrănește moartea prin organizarea defectă a vieților noastre.

Simbioza

(play music!!!)

Strig cum toți oamenii vor să fie fericiți, dar nimeni nu se confruntă cu o realitate groaznică prelucrată atât de bine în subconștientul lor încât majoritatea celor care citesc, nu recunosc existența Lui sau a Ei. Mistificând adevăratul cult al iubirii ca o alternativă ultraconservatoare ce încearcă să mascheze individul de frustrările și complexele lui; astfel, dă naștere unei prejudecăți ce distruge grupul și o șansă relațional-mioapă dintre o Ea și un El.
O bună perioadă am trăit o pseudo-realitate limitată doar de gândul că mâine e la fel, fără a ajunge să scriu pozitiv la persoana întâi. Iar acum când sunt în deplina libertate spirituală, devin dependent de lucruri noi, de sentimente irepetabile sub pulsul apartenenței la Ea.

Aritmetica si cat mai multa pronuntie

(play music!!!)

Expresia artificială a faptelor: Nu vreau să schimb totul din jurul meu, acum am chef să o iau de la capăt. Să continui să fac ceea ce simt, dar totodată să mă îndepărtez de resemnare. De constrângerile altora, de viețile opacizate de jur împrejur, luate laolaltă cu cele care așteaptă îndelung salvarea. Degeaba! În oameni nu vom găsi decât minciună și dispreț, restul de gri fiind subordonat, iar adevărul este în noi. La fiecare dintre noi există un grilaj, pe care stă atârnat, chiar și iarna, adevărul despre ce ascunde fereastra mică și murdară de timp. Mult timp.

Mi-am promis certitudini: Că va veni ziua când toți cei care umblă după aritmetică și cât mai multă pronunție vor fi atât de limitați încât vor dispărea. Puf! Și cum totul se dezvoltă din educație; ori mai degrabă din metodele de educație – copilul nu învață decât minciuni, mult prea mult și multe palavre fără sens; adică cu ce rost? Și mă refer la educația de bază, unde el ca individ izvorât din acest pământ pornește în viață.

O selecție naturală: Istoria este construită prost, vedem prea puțin și ni se povestește prea mult. De foarte mult timp. Astăzi, instructorul orbit de specializarea sa meschină, măruntă față de întreaga sa viață, este făcut să nu ilustreze, lipsit de creativitate, de a fi educativ, spiritual și fără inspirație. Iar prietenii din jur care ar trebui sa însemne nu doar expansiunea cunoașterii, ci și acea creștere interioară necondiționată și de neoprit. De nimic. Aceștia, sunt făcuți să te îndepărteze, sunt limitați care venerează uniformitatea proprie, fiind de cele mai multe ori autosuficienți; natura spune clar: nu le poți avea pe toate! dar se acceptă și o cale de mijloc.

Condiția: să nu înceteze să mai vadă ce se întâmplă în prezent prin venerarea a tot ceea ce a fost sau ce a facut. Și viceversa. Pe scurt: să nu moară; și doi: să nu se hrănească doar cu trecut.

 

Am expirat // Asertiune care mananca necomestibile inimi

(play music!!!)

Mesaj apărut cu sprijinul funebru și sinistru a omului cu o singură poveste.

~

Un sfert de portret: Eu știu foarte bine ce e o singurătate fără lumină, da, o singurătate. Întodeauna gânditor, singuratic și acoperit de nori, făcând să întârzie orice Ea din drumul spre un pesimism disperat și închis în sine. Totuși, simt că trăiesc cu mai multă plăcere atunci când mă gândesc că nu fac parte din această blestemată și dezordonată iubire, unde unica realitate mi se par(e) a fi mintea, gândurile și ideile mele.

Un milion de fapte: După câțiva ani de idei suspecte și dezordonate mi-am dat seama de la tot la nimic; ce vroiam să fac? Nu știam. Înainte mă îndrăgosteam greu, acum se întâmplă prea rapid; iar cu toate astea nu-mi pare rău că sunt prea sincer, prea certăreț, singur de multe ori. Partea aceea a trecutului, va rămâne frumoasă în intensitatea, disperarea și precipitarea sentimentelor, cuvintelor și a faptelor. Acum, sunt pierdut de șansă, de orice înțelegere a ideilor clare: te plac, mi te imaginez, te iubesc. Este nevoie de curaj, pentru că altfel nu rezistă nicio idee clară despre ce anume trebuie să se întâmple. Iar dacă se întâmplă să existe ambiții diferite, gânduri care mor dupa o zi de vânt puternic, atunci cineva este ipocrit și laș. Aș vrea să pot să te strâng la piept, o fată întristată și inocentă, neconsolată și îndrăgostită cititoare, un cuvânt al tău, un surâs, o privire a ta, un vis neliniștit al tău, o bătaie mai puternică a inimii tale, ar fi pentru mine daruri mai plăcute și mai bogate decât toate leorbăielile comune.

Toate persoanele să proclameze: Pentru gustarea de dimineață mă trezesc cu gura amară, asa cum am facut-o cu o zi mai-nainte. Este o mare muncă negativă, de distrugere, de îndeplinit. Trebuie să măturăm și să curățăm, să afirmăm curățenia individului după starea de nebunie. O nebunie complet agresivă a unei lumi abandonate în mâinile bandiților care se sfâșie unul pe altul și distrug secolele. Fără țel sau plan, fără organizare: nestăpânită nebunie, descompunere. Nebuni care cer dragoste și violență, nebune descompuse în plăceri a prea multor nebuni. E ca un canal în care nu rămâne decât mâlul. Cu o dragoste făcută din bătăi și semințe scuipate, din egoism subordonat hedonismului temporar.

~

Pentru că de multe ori aleg să fac ceea ce-mi place și nu ceea ce trebuie. Același, eu, rămân, fără sfârșit.

Misoginism alterat /// precursor mortii spirituale

(play music!!!)
Odată ce alegi să faci parte din viața unui om trebuie să înveți să-l cunoști, să comunici și să-l respecți cu orice. Fără preț. Chiar și atunci când nu simte nimic, se acumulează și uiți ce vrea el de fapt, cine ești și devii un obiect cumpărat sub impulsul dorințelor fizice. Mizerabil! Dezgustător! Colțuros!

Dacă vrei să faci ceva numai pentru tine poți să încerci să citești. Corpul este pus în mișcare, iar pe lângă el, două brațe clătinate puse de vânzare. O brută întinsă de-a binelea pe două pagini de ziar, în scris; iar pe diagonală apar cuvintele: eșec, represiv, apatic, grotesc, disperț, sifurat, moral, dezonorat, incomunicabil, ostil, dezrădăcinat. Doar o bucată din cele 8 diagonale, unde cuvântul realitate și prezent sunt repetate obsesiv. Pentru cei care au sub 18 ani, mă opresc aici.

De ce vă este rușine să fiți voi înșivă?!

Când o să dai piept cu dificultățile reale și nu cele peste care te aștepți să treci, mai degrabă cele pentru care nu poți face decât să-ți plângi în sân, sau dacă vreți expresia lungă, – în sâni. Îmi doresc să muriți, mulți! Să moară mulți care nici măcar nu și-au pus întrebări despre cum se întâmplă sau cum funcționează. Iar eu sunt un păcătos, dacă asta înseamnă că vreun dumnezeu există; să-mi spuneți atunci de ce preafericiții plâng în haine de aur, iar bunicii nostri încă mai plâng pentru cei morți dincolo de granița lui 43′. În grade. M-am lămurit, m-am săturat, m-am reinventat.

Andrei și nu oricum. Tac și plec. Caut să mă ascund de sexism și multe persoane goale, care nu au nici măcar ochi pentru gust și gust pentru cel mai sincer sărut! Aceleași lucruri sunt valabile și pentru prieteșuguri. Caut să mă ascund, închid, pun punct și o să mă culc.

Virus care iti schimba statusul la yahoo messenger 11.5

Ma rog, titlul nu e corect, nu e un virus ci mai degraba un script tampit. Astazi a ajuns si la mine, banuiesc ca e nou. Se manifesta altfel: iti apare o fereastra de la un necunoscut si un dialog de script cu ‘yes’ si ‘no’; orice ai da, ti se schimba statusul intr-o porcarie gen: “Andreea te iubesc!!! :X :X”, “ma pis la crasma” sau “imi place sa iau”. Nu stiu cum scap de el cat mai repede, pana acum ‘a mers’ prin a ii da ignore la persoana cu pricina, in cazul meu, numele id-ului este: teckhno_kid, lolitaioana. Din cate am aflat, problema este doar la cei care au versiunea 11.5, nu si la cei cu 11 sau mai jos.

Daca aveti messenger 11, sa nu faceti greseala sa treceti la 11.5, cel putin nu acum. Hrrrrrrrrrr.

Revin cu update-ri (daca este necesar ).

Criogenat de tanar

(play music!!!)

Nimeni din jurul meu nu a înțeles că fata cu ochelari și/sau părul scurt nu s-a oferit din pură simplitate ori simplă curiozitate; dar unii băieți, dintre cei visători și foarte sensibili, deși nu au înțeles că fata cu părul scurt nu s-a oferit să acționeze, continuă să viseze gândindu-se că nu e nimic mai frumos pe lume decât să stea o fată cu ochelari întinsă lângă el. În patul lui. Singur imaginându-mi că o fată cu părul scurt îmi trage pătura de pe cap și se strecoară pe brațe lângă mine, deodată ce ea rămâne calmă, în tăcere, eu aștept parțial criogenat să mi se încălzească furnicăturile din brațele acum pline.

E o fata la usa, alt pieton

(play music!!!)

Îmi trag pătura peste cap, ca să pot gândi în liniște. Umilitoarea situație trăită de cei la care mă gândesc acum și care refuză să caute o ieșire onorabilă din sistemul prizărit este definită comic de forțat – bună, iar ei, ca fiind buni. Nimic nou, poate faptul că urlu cu glas mărunt, în mine: nu vreau să sfârșesc iubind șovăielnic! Motivându-mi strigătul de două variabile, discutate nu demult și prin care îmi sugrum orice trecut nefericit. Astfel.

Unu. Amintiri. Două atribute am – singurătatea și orgoliul; viețuiesc pe Pământ ca să le scot în vileag. Iubirea… un sistem de leacuri ce sapă existența… ce nevoie a organizat și dorit atâta otravă? Zăresc Soarele aranjat și plictisit după norii supărați. Plânsete… aud și mă întreb… de ce sentimentul de iubire? Mă întorc spre Pământ și nu înțeleg: din tot ce îi fugar – și nimic nu-i altfel – culeg prin senzații esențe și intensități pe care cei drepți le ocolesc. Realitatea se află într-o lume neutră care e mai absentă decât una fictivă de 1001 ori; artistul adevărat face lumea prezentă și numai expresia lui salvează lucrurile din irealitatea lor. A noastră. A tuturor. Vibrațiile noastre construiesc lumea asta nenorocită; oricând dar nu oriunde, fix în călătoria mea deja trecută – nu cu mult – de numărul douăzeci și trei. Lumea privește în derută și ascultă liniștitor, este pregătită mereu să distrugă – să moară capra vecinului.

Și doi. Aparența – fire prin expresie – voit, te recomanzi blând, curat și inteligent – ești abject. Mesteci multe cuvinte, le’ntinzi sau legi greoi. Al naibii de previzibil, naiv și evaziv. Te doare când vezi persoane corecte – doar pentru că tu nu poți fi ca ei. Trăiești și te adaptezi precum șobolanii. Îmi este scârbă!
Mai sunt, însă nu am timp acum. Mizerie din trecut. Nici vorbă de vreun sfârșit.

sunt NImic

(play music!!!)

Sunt mic. Am douăzecișitrei de ani. Un mic fir de păr. Slab! Atât cât cresc slăbesc și îmbătrânesc, deodată ce, în jurul meu nu e nimic, nimic. Mă îndrept în gând și mă vopsesc să mor de tot. Sunt o culoare viu-deschisă, ce se consumă prea devreme, amestecat din bun simț, din mamă și din tată, cu gust și prea sărac pentru a redeveni bogat. Cu Ea am reușit să mă descopăr; legat de toate-n mine; pot în sfârșit să mă ating. Deodată, toate astea, arată că oricine dispare în dosul pumnilor, până când lacrimile țâșnesc prin irisul încă tânăr.
Ajuns și pipăit de scame, mă culc presat de timp, de voi, pe jos. Din toate câte ți-am greșit, al tău iubit. Un singur tren ce ne desparte, vreau să mă chemi, să vin și să rămân; al tău ochios, al tău iubit. Nici vorbă de vreun sfârșit.