Sări la conţinut

Treizeci

Joi, 30 noiembrie, 2017
tags:

Pune paharul ascuns pe masă, închide ochii, deschide-ți sufletul și ascultă-mă.

Mă arunc înapoi, în timp, (ce) se împușcă dorul în picior. Mă așez. Mă liniștesc. Frumoasă mai ești tu viață ce te uiți la mine de sus, iar eu nu mai vreau să mă întorc. Iar eu, cel ce mereu mi-am făcut curaj să mă uit la tine și să zâmbesc.
Un singur dor mă mai adună. Mă uit spre est și mă întreb de ce zâmbesc. Dorul de un turn de apă. Frumoasă mai ești tu din caramidă! Iar iedera își face curaj și mă aruncă zâmbind în patul de sus. La etaj.
Jos, e la fel, simplu dar tot(ul) din cărămidă, o casă alipită la o verandă mințită mai târziu în seră. N-aș schimba nimic! Iar florile încă-mi vorbesc.
Nici vorbă de sfârşit. Nici vorbă de vreun sărut. Pe mâine… sau nu.

Cu drag, Andrei.

Reclame
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: