Şi ce!

https://tzontonel.files.wordpress.com/2010/12/to_the_riot.pdf (play music!!!)

Şi ce dacă s-a tot vorbit despre trecut; şi ce dacă s-a tot bâjbâit despre plăceri! Aici.
Minciuna proaspătă încearcă să treacă din urmă în substanţă. Aiurea. Total aiurea când mijesc tineri, pseudo-atraşi de un perete gol. Sau la naiba! De unde ştii că-i plin? Deci eu am crescut uitându-mă, aşteptând şi analizându-mi oportunităţile. Îmi construiam tot felul de situaţii, o lume imaginară dar paralelă. Vroiam să ştiu ce urmează, şi mereu am încercat să fiu cu un pas în faţă. Uneori am reuşit, alteori nu. Pur şi simplu nu suport să fiu lucrat, mi se pare unul din cele mai urâte lucruri. Te simţi mascotă, ca răspuns pentru tot ce ai făcut până în momentul respectiv. Iar din cauza asta sunt altfel decât ţi-o arăt sau demonstrez prin fapte, ori cuvinte. Crezi că-mi place să mă răzbun? sau crezi că ignoranţa este calea cea mai uşoară? ştiu să fiu bun chiar dacă am fost jignit, ştiu să accept un trecut nedrept, să înţeleg, accept. Urmarea nu e decât o îmbogăţire de situaţii, o potrivire de greşeli de care trebuie să ţin cont. Reflex, oricare ar spune: o învăţătură.
Şi ce!
Am rămas aşa, nu mă grăbesc dar nici nu stau pe loc. Mistificând prezentul. Ai ales!