Skip to content

Compromis //iluzoriu sau incub

marți, 24 Ianuarie, 2012

(play music!!!)
Compromisul ne face să îmbucăm cu noduri foarte ușoare și chiar să spunem că ne place rahatul pe care ni-l oferă societatea cu cei din jur. Atunci când acceptăm să facem primul compromis putem ajunge foarte ușor să fim întocmai precum patronul celui mai mare laborator de vivisecție care declară cu toată seninătatea și gesturi ipocrite – că iubește animalele. Supun doar imaginativ stări pe care fiecare dintre noi le înțelege așa cum le trăiește, ajungând rareori până la simbol pentru ceilalți.

Vă rog să continuați prin a citi asta, în răspunsul “Menit să iubesc și eu?“. Apoi folosiți butonul din stânga sus (back) al browser-ului și continuați cu ceea ce urmează.

Schimbarea acestei stări de fapt, pe care o trăim și o simțim tot timpul, se poate face prin cunoașterea de sine – deoarece schimbarea nu poate veni din exterior ci numai din interior! Dacă vrei cu adevărat ca viața ta să se schimbe nu aștepta asta de la cei din jurul tău – fă-o chiar tu!
Cum? Trăindu-ți propria ta viață – altfel: decât să pierzi timpul stând degeaba, la televizor sau într-un bar ori discotecă; gandește ce îți dorești cu adevărat. Eu cred că nimănui nu-i place ca înainte de culcare, când se gândește ce-a facut de-a lungul zilei (pe lângă – cu ce se îmbracă mâine dimineață), să-și dea seama că totul e în zadar, fără trăire, fără sentimente, fără iubire, fără viață.

Așa că aveți grijă de unde începe și când se termină compromisul pe care îl faceți sau pentru ce îl faceți. La urma urmelor pentru a avea totul, nu poți renunța decât la tot. Cu reformă sau cu minciuna de sine nu se ajunge decât la o moarte tragică a conștiinței – a eului tău unic și nesfârșit de atingere a unei incandescenţe care începe să radieze de la sine până la moarte.

Mă repet. Mulți nu sunt crescuți pentru suflet, iar fără suflet nu depășesc condiția de titirez a sistemului care hrănește moartea prin organizarea defectă a vieților noastre.

Nu-mi mai rămane decât să mă rup de prezent și să plec capul spre trecut:
umilit şi nesocotit,
uzat sau expirat,
slab şi refuzat,
neșansă sau destin,
suprimat şi în final voi fi uitat ori ignorat!

One Comment leave one →
  1. joi, 26 Ianuarie, 2012 00:14

    Speechless…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: