Skip to content

Cate putin despre Annete

luni, 23 Mai, 2011

https://tzontonel.files.wordpress.com/2011/05/how-it-ends.pdf (play music!!!)

Sufletul se umple de idei spirituale, cea mai pură inspiraţie pe care Annete o are: izvorăşte şi curge dintr-o boală sau o consecinţă a unor cunoştinţe reale. Procesele sunt urmate apoi de actul scrisului. Ceea ce urmează după punct şi de la capăt, reprezintă dizolvări conduse de viaţa dublu-stratificată a lui Andri.

În sfârşit îmi simt vocea tremurând de emoţii, firele de păr ce nu se aşează aşa cum trebuie, scame cu 3 picioare. Andri se trezeşte! Sug pahare de apă cu toată sensibilitatea; spunându-le şi controlându-le cu simţ, colorându-le cu gust ― pe toată linia conştiinţei. Dar mai bine să revin. În soluţia astfel colorată ia parte Annete, fata cu părul scurt şi da! poartă ochelari. Acest lucru devine simbolic în cel mai înalt grad posibil. Ochelarii sunt legături interioare, înodaţi în jurul gândurilor, îi măreşte albul opalescent din ochii Ei. Lumea văzută de Annete este clară, mult mai clară atunci când aude cuvinte fără idei, şi asta până când impurităţile sunt risipite încă din faza solidă. M-am îndrăgostit de Ea. M-am îndrăgostit de Annete, de fata pe care o descriu greu, din multele gânduri ― sunt puţine cele care pot fi desfăcute în cuvinte, în text. De cele mai multe ori, zilele în care nu scriu înseamna golul ce formează această dragoste, o meditaţie asupra unei lumi construite în jurul Ei. Pentru Ea. Moment în care pierd orice legătură cu necesitatea de a trăi şi mă conduc în prezentul controlat de mine. Acolo unde totul poate fi adaptat, transformat ― cel mai rău lucru e că nu formează o realitate, nu se suprapun dar nici nu se dezvoltă separat ― astfel încât să mă pot recristaliza dincolo. La Ea! La Annete.

Acum, că separarea a devenit o neîntelegere între mine şi cumulul de fiinţe, totul trebuie luat de la început. Aş vrea să mă pot concentra la trecut aşa cum o fac la prezent; dar mai ales la viitor. Nu pot decât să mă gândesc că totuşi am un rost. Nici vorbă de sfârşit. Nici vorbă de vreun sărut.

One Comment leave one →
  1. iacomi marcela permalink
    luni, 12 Septembrie, 2011 02:09

    intr-adevar…nici vorba de sfarsit;)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: