Skip to content

Opt

Duminică, 2 Ianuarie, 2011

https://tzontonel.files.wordpress.com/2010/05/my-darling.pdf (play music!!!)

*
Cum reuşesc

Descriere: Eu, Andrei, nu am realizat cât de simple sunt lucrurile. Sau, cât de uşor poţi cunoaste un om. Valabil chiar şi atunci când el sau ea nu-şi doreşte asta. << Dacă trebuie, trebuie! >> Mereu am avut abilitatea de a colecţiona, descifra şi observa cu un ochi cele mai mici detalii.
Când spun: Presimt. Simt. Asta înseamnă perspicacitate. Iar << tot asta >> înseamnă intuiţie. Practic, de fiecare dată când tu vorbeşti cu mine, să ştii că mă gândesc şi la culoarea şosetelor tale.
Să văd: Ridic din umeri, zâmbesc, aplec capul foarte des (şi nu pentru că e greu), uneori mă uit şi-n gol, pierdut, dorm ghemuit şi mă trezesc cu faţa în sus (îmi place). Iar pupilele, pupilele sunt dilatate. Deci. Lumea sunt eu. Eram cum sunt şi astăzi, surprinzător şi misterios. Voi sunteţi reprezentarea mea, toata lumea e viaţa mea. Sunt eu.
Să vă ajut: Unica realitate la mine e senzaţia, ambiţia, răbdarea şi ideea. Eu nu mă plictisesc. Iubesc! Reacţia mea faţă de trecut e iubirea, iar faţă de viitor e fix. Iubirea.
Iar cu celălalt ochi: Văd multă ipocrizie şi răutate.
Totodată: Pentru a schimba trecutul vreau să faci. Vreau să faci ceva. Vreau să acţionezi. Vreau să transformi. Vreau nu numai să cunoşti. Vreau să descrii. Vreau să simţi înainte să gândeşti. Vreau! Iar ca să-mi cunoşti trecutul sau pe mine în trecut, nu-i destul să mă cunoşti pe dinafară, trebuie să pătrunzi în interiorul meu. Complicat.

**
Trăindu-mi trecutul din preajma lor. În scris

Vă rog să începeți prin a citi asta, ceva în legătură cu viața mea, în răspunsul “Cum reuşesc“. Apoi folosiți butonul din stânga sus (back) al browser-ului și continuați cu ceea ce urmează.

Aţi distrus totul. Voi oameni, voi sunteţi cei care au distrus adevărul despre viitor. Vă prefaceţi că iubiţi natura, însă o stăpâniţi distrugând-o. Voi şi răutatea. Aroganţa. Voi şi neputinţa, falsurile, dispreţul, risipa, plictiseala, lenea, egoismul, cruzimea, laşitatea, dezordinea. Voi care iubiţi opac.
Eu îmi cheltuiesc viaţa nu pentru că firea mea este risipitoare, ci mai degrabă pentru că trăiesc într-o lume eliminatorie, în care îmi asum dreptul la supraveţuire. Lupta pentru << mai bine >> o dau cu mine însumi, iar cu voi nu am decât un scop. Un vis. În care încercaţi să imitaţi arta. Eu ma opun, rezist şi lupt ori de câte ori în jurul meu atârnă << într-un cuvânt >> mitocănia.
Voi, nu aveţi curaj să trăiţi viaţa cu adevărat. Sunteţi şocaţi când unele vise se pot împlini. Stricţi şi materialişti, voi sunteţi împotriva spiritualităţii. Îi transformaţi pe cei de lângă voi în indivizi prefăcuţi şi snobi.
Să nu uitaţi că adevărul este mereu de jos în sus. Niciodată invers. Niciodată!
De aceea majoritatea:
– uită de unde au plecat;
– uită ce au spus ieri, uită începutul;
– uită trecutul;
– nu uită însă scopul lor. Acela de a abrutiza.

Nu vă mai minţiţi; de aceea începeţi să vă plictisiţi. Deci,
Voi chiar nu admiteţi nimic interior? nimic opus lor?

***
De ce-mi plac fetele cu ochelari? Iată, de ce iubesc

Am douăzeci şi doi de ani şi nu-mi doresc să fi murit
Părinţii mă iubesc şi mă stresează să iau note mari
Iar oamenii nu-mi sunt deloc prieteni
Urlă când greşesc, se bucură când plâng
Mă tachinează şi se bucură când sunt trist
Fetele mă lovesc în suflet
Vor răspunsul la viitorul lor îndepărtat
Baieţii mă atacă în fiecare zi
Nu vor decât statisticile cu realizările lor
Sunt lovit de întrebări simple
Când le primesc pleacă
Ce au fetele cu ochelari?
*
Ascultă-mă, ascultă-mă acum
Fata cu ochelari este speranţa
Precum fereastra dintr-un colţ de casă
Prin ea încerc să-mi descopăr limitele
Cu ea vreau să le străbat
Pentru ea mă voi lupta
Pe ea o voi ajuta
Ea, fata cu ochelari
Are nu doar un lucru aparte
Nu mă lasă nici în somn să mă odihnesc
Ţine-mi capul te rog, vreau să adorm din nou
Voi adormi şi te voi visa din nou
Un tablou pe perete
„Va fi o fată cu ochelari”
„Un vis devenit obsesie”
„Încă de mic, acelaşi dezechilibrat băiat”
„Voi lupta pentru a realiza”
„Voi realiza pentru a mai putea visa”
„Voi visa pentru a mai putea spera”
„Tu, fata cu ochelari”
„Te voi aştepta”

Pentru orice fată cu ochelari,

****
Guvernarea înseamnă abundenţa oamenilor fără moralitate

Guvernarea nu susţine omul simplu, << ea >> nu seamănă, nici măcar, cu un simplu cuvânt, ci înseamnă pe coloane:
a fi,
spionat sau inspectat,
dirijat sau mânat de lege,
urmărit sau controlat,
numărat şi apreciat,
îndoctrinat şi demoralizat,
verificat sau evaluat,
cenzurat şi comandat de oameni care nu au nici dreptul, nici înţelepciunea, nici virtutea să facă asta;
a fi, pe rânduri:
prezent la fiecare operaţiune,
notat şi înregistrat la fiecare mişcare;
intoxicat şi ridiculizat
a fi,
taxat şi monopolizat,
ştampilat şi furat,
măsurat şi autorizat,
defăimat şi extorcat,
apoi eşti folosit şi minţit sub diferite pretexte ca să contribui în numele interesului general;
esti,
mustrat sau amendat,
avertizat şi îndepărtat,
corectat sau pedepsit;
apoi, când te opui cu toată fiinţa ta;
eşti,
umilit şi hărţuit,
bătut sau legat,
dezarmat şi deportat,
vândut sau trădat,
judecat şi închis,
condamnat şi sacrificat,
împuşcat sau spânzurat,
desfigurat sau sugrumat;
într-un final totul duce la un dezonorant: << Ne putem lipsi de el/ea! >>

*****
Mai multe despre fetele cu ochelari

Îmi doresc pe cineva opus ideilor mele în viaţă. Repede! Căci m-am săturat de viaţa conservatoare. Nici a mea şi nici a ta, a tuturor. Depinde de tine ce parte citeşti şi pe care o înţelegi;

Fetele nu-şi înţeleg mişcările feministe
Fetele îşi exprimă lipsa de personalitate
Fetele distrug spiritul generalizând problemele
Fetele înţeleg băiatul printr-un singur cuvânt: protector
Fetele nu ştiu că << acelaşi băiat >> le consideră: victime
Aici sunt fetele care să demonstreze că asta este greşit
Fetele cu ochelari nu se identifică cu altceva
Fetele cu ochelari nu-şi găsesc sursa complexelor şi frustrărilor în << indivizi >>
Fetele cu ochelari ştiu că sunt dispreţuite atunci când se comportă aşa cum simt
Fetele cu ochelari au luptat mereu, şi încă mai luptă pentru libertatea de a fi femeie1

(Conştient că vor fi considerate atac la persoană, aceste rânduri sunt provocate de un dezechilibru în care voi rămâne mereu; pentru că nu voi face greşeala niciodată să cred că femeia luptă pentru a deveni bărbat. Iar clişeul1 este doar pentru << persoanele >> din prima parte. Şi sper să rămână aşa.)

******
Basm

A fost odată un prieten
Ce nu iubea şi dinţi de şarpe – cum muşca
Şi-avea în gând un vis mărunt
Şi-avea picioare ca de cal – cum alerga

În foamea lui de cuceriri – nimic nu-i scăpa
Fete multe cucerea
Cu părul drept şi fără suflet – uşor îndupleca
Nu-l săturau

Şi-aşa, zi de zi în fiecare an
Dar cea din ultimă bucată
Dintr-o fată mult prea deşteaptă
Nu i-a priit – şi a crăpat! Deşteaptă fată?!

*******
Lucid într-o confruntare a libertăţii spiritului

Salt în anul 2008 trecut. Rup următoarele gânduri:
Descoperirea răului: Dintr-o copilărie sălbatică, dintr-o singurătate umilă impusă de timiditate, de o fire aparte şi de mizerie, din repetatele eşecuri, a aparut un pesimism disperat şi închis în sine. De foarte multe ori alipeam buzele şi vorbeam, doar – cu mine – atât. Te refuzam, pentru că mi-am dat seama că oricum – e în zadar – şi tu ştii foarte bine asta. Viaţa îmi promitea puţin şi nu-mi dădea nimic. Dar viaţa, pentru a fi suportabilă trebuie trăită din plin. Nu ca şi mine, care niciodată nu a vazut ceva plin în toată viaţa asta.
Şi pot să spun. Acum, viaţa îmi promite multe, iar cu puţin ajutor din altă parte mă voi ridica; uşor, uşor. Atât de mult. Încânt.
Încât.
Ceilalţi: Nu mai eram singur. Ea, aveam o inimă şi un eu; simţeam că am ceva de spus şi voiam să vorbesc. Îmi trebuiau inimi iubitoare şi mai ales creiere active şi libere, oameni ca şi mine; îmi trebuia simplitatea ei, dorinţa şi înţelegerea. Pe zi ce trece, încerc să uit – doar asta fac – de atunci viaţa mea a fost gândire şi numai gândire.
Oricum. Nu avea niciun rost să cred că am greşit, şi nici acum nu cred că asta este cel mai important. Da, am greşit! Ştiu să-mi cer scuze, şi mai ştiu să-mi stăpânesc orgoliul. Nu-i simplu, dar nici greu. Din suflet, îmi cer scuze. Aşa cum toată viaţa o să mai fac greşeli. Nevoite. Lucruri care probabil par simple, şi care oricât de explicate ar fi, nu-i de-ajuns. Oricum, pentru mine important e drumul, la fel ca şi când aş sta pe loc deşi ochii îmi fug loviţi pe o masă de biliard. Însă. Nu la fel de importantă e ţinta, destinaţia, ultima staţie în care odată ajuns – tu te plictiseşti. E ca şi cum până acolo poţi să ajungi. Oricând. E limita care nu poţi să o depăşeşti. NU ADMIŢI NIMIC INTERIOR! (nu e o întrebare!)
Cum sunt eu: Eram cum sunt şi azi, pierdut. Şi oamenii? Marionete pretenţioase ale teatrului meu interior, figurine grăbite să facă o trecere cât mai rapidă – de la: a cunoaşte – până la al cunoaşte (pe altul – bineînţeles).
Nimic nu e adevărat – totul e îngăduit: Am pierdut orice încredere în tine, ştii foarte bine că asta se datorează ţie şi timpului în gândire. Să ştii că realitatea e prezentul, senzaţia; trebuia şi trebuie să-ţi trăieşti prezentul, să dai dracului formulele şi credinţele.
Un fel de concluzie: Pentru tânărul de 20 de ani orice om în vârstă e un inamic, orice idee e suspectă şi mereu începi, răstit: „Nu e aşa!”.
Regret că am ratat momente cheie din alt trecut, era atât de uşor (acum) dacă nu eram timid, liniştit în cuvinte, deşi eram atât de atras. Cum sunt şi astăzi. Am fost laş, dar măcar am fost corect. Nu pot să scriu nume, acum şi aici; poate într-un viitor mai bun din punctul ăsta de vedere. Al prieteniei.
Iar acum,
– dacă mă voi dezvolta cât alţii într-o viaţă de vis, nu te voi trezi
– dacă mă îmbrac sau nu cu gust, asta numai o molie poate şti
– dacă mă interesează sau nu trecutul, voi pune totul pe seama lui
– dacă-mi întrebi sufletul, iţi va răspunde robotul: abonatul nu poate fi contactat, nu mai reveniţi
– dacă-mi repeţi dorinţe vechi cu amintiri, iţi va răspunde trecutul sec: sunt plictisit!
– dacă te legi de părul meu, îl voi tăia să pot fugi
– dacă o singură dată mă vei jigni, în mintea mea te voi strivi
– dacă-ţi imaginezi, încearcă tu să înţelegi cum e sfârşitul tău
– dacă-n curaj te regăseai, astăzi, asta nu citeai
– dacă nimic nu se-ntâmpla, <<minciuna:laşitatea:plictiseala:dualismul >> nu era condiţia într-o confruntare a libertăţii spiritului
+ dacă-mi permiţi, eu mă retrag în timp ce-nghiţi

********
Ura faţă de prostie, în mod reflex faţă de ură

/// PROSTIA – sursă de inspiraţie
Câtă prostie în dreapta noastră1, şi câtă lumină-n faţa noastră. Zile grele şi-agitate, nopţi albe şi sărace. Te dizolvi la fiecare gest, împarţi şi sugerezi greaţă, nepasare, gol, fabulaţie; dezvolţi foame profundă; condiţionezi atenţia, pe cei din jurul tău, condiţionezi ce nu-i al tău şi totodată ce pretinzi că poate fi; dar să le cuprind pe toate – prostie! Haosul creat de tine vine în completarea unui gol imens în care stai şi prin care funcţionezi ca om. Tu nu vei învăţa pe nimeni, niciodată, ce-i de făcut?! Ce-i de tăcut2! În dorinţa ta de a te ridica peste toţi, de a sta singur la masă iar ceilalţi ca nişte pisici şi câini în partea stângă1, la grămadă, jos, pe sub masă; tu însă te ridici mai mult, pe masă << ca animalu’ >> induci ambiţia făcând parte din tine, însă o confunzi cu gloria de orice fel, comandantul care dacă s-ar fi nascut – noi << restul >> îţi eram sacrificaţi. Mai sugestiv: marionete, iar întreaga armată pusă pe linia 1. Eşti nebun!
Minciuna fatică, gesturile abjecte, viaţa complementară pe care o duci impusă de tendinţe, masculinitatea pe care o invoci atunci când îţi sună ceasul din buzunar – prin cuvinte alese dintr-un ghetou în care copilăria ta a fost asociată adesea cu: jungla; sunt lucrurile pe care le provoci voluntar, iar involuntar asociezi prostia cu cel care eşti zi de zi. Dimineaţa asculţi ce spui mai târziu, te repeţi de 101 ori pe zi, eşti gol de la piele spre interior, te acoperi spunând: „ai văzut? ai ascultat?” şi nimic din: „am făcut …”, trece o lună în care nu ai învăţat nimic din ce nu ai << cunoscut >> încă; lucruri care-ţi sunt străine: simplitatea, ce-i de tăcut pentru că de făcut – nici măcar; astfel2 – bârfa conjugală, imnurile închinate ţie, iluziile construite pe seama şi în jurul ta(u). Furi, minţi, apreciezi greşit, extrem de sâcâitor, faraon şi fanfaron (citeşte bine şi asimilează-te); paradoxul este că niciodată nu ai citit, învăţat, eşti prost educat, oferi atenţie doar pentru că ai de câştigat, îţi ascunzi, îţi numeri, îţi notezi, toate câştigurile înseamnă modul tău de viaţă, eşti obscen, apucat, dement după toată atenţia fără a o merita. Dar ţi-ai asimilat viaţa cu ce ai citit mai devreme. Acum. Nu sunt în umbra ta, şi niciodată nu voi permite asta, îmi voi aprinde becul sau voi merge odată cu Luna – daca e nevoie. Nu pretind nimic, scriu pentru că mă dezic de tine – iar aici tăcerea nu se aplică mai bine decât repulsia.
Nu voi uita niciodată! Chiar dacă susţin şi scriu. Nu încetez! Chiar dacă mă vei asasina. Sufletul meu nu uită! Nu moare! Voi fi cel mai deştept ţânţar! Unul anofel! Şi crede-mă, te voi înţepa eu cumva.

S-a mai potolit ea cumva. Ura mea.
Sperând că voi înceta să mai fiu atins de prostia ta, îmi ignor orgoliul şi te rog: uită tot ce ai învăţat, visează!

4 comentarii leave one →
  1. sâmbătă, 8 Ianuarie, 2011 15:12

    Sa inteleg ca „fetele cu ochelari” e o metafora? Pentru ca altfel, le pui intr-o situatie in care o sa-si planga de mila pentru ca ii poarta.
    Daca as fi citit blogul tau mai demult, probabil as fi fost uimita de abundenta de sentimente pe care am avut-o candva… Spuneai la un moment dat ca iti place ca merg pe o singura directie intr-un post. Sper doar ca era adevarat, pentru ca observ ca tie iti place sa mergi pe mai multe…
    Sa le spunem, insa, capitole. Da, cred ca ar suna mai bine asa.

    • sâmbătă, 8 Ianuarie, 2011 17:00

      …pe gmail;

  2. Duminică, 2 Ianuarie, 2011 22:38

    o chestie foarte creativă şi inteligentă. sper să apară soluţia potrivită.

    • Duminică, 2 Ianuarie, 2011 22:40

      Apreciez răbdarea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: