Skip to content

Către noua generaţie: De la trecut la tânărul de 22 de ani #7 Ura faţă de prostie, în mod reflex faţă de ură

sâmbătă, 4 Decembrie, 2010

https://tzontonel.files.wordpress.com/2010/12/gallows.pdf (play music!!!)
7. Ura faţă de prostie, în mod reflex faţă de ură

/// PROSTIA – sursă de inspiraţie
Câtă prostie în dreapta noastră1, şi câtă lumină-n faţa noastră. Zile grele şi-agitate, nopţi albe şi sărace. Te dizolvi la fiecare gest, împarţi şi sugerezi greaţă, nepasare, gol, fabulaţie; dezvolţi foame profundă; condiţionezi atenţia, pe cei din jurul tău, condiţionezi ce nu-i al tău şi totodată ce pretinzi că poate fi; dar să le cuprind pe toate – prostie! Haosul creat de tine vine în completarea unui gol imens în care stai şi prin care funcţionezi ca om. Tu nu vei învăţa pe nimeni, niciodată, ce-i de făcut?! Ce-i de tăcut2! În dorinţa ta de a te ridica peste toţi, de a sta singur la masă iar ceilalţi ca nişte pisici şi câini în partea stângă1, la grămadă, jos, pe sub masă; tu însă te ridici mai mult, pe masă << ca animalu’ >> induci ambiţia făcând parte din tine, însă o confunzi cu gloria de orice fel, comandantul care dacă s-ar fi nascut – noi << restul >> îţi eram sacrificaţi. Mai sugestiv: marionete, iar întreaga armată pusă pe linia 1. Eşti nebun!
Minciuna fatică, gesturile abjecte, viaţa complementară pe care o duci impusă de tendinţe, masculinitatea pe care o invoci atunci când îţi sună ceasul din buzunar – prin cuvinte alese dintr-un ghetou în care copilăria ta a fost asociată adesea cu: jungla; sunt lucrurile pe care le provoci voluntar, iar involuntar asociezi prostia cu cel care eşti zi de zi. Dimineaţa asculţi ce spui mai târziu, te repeţi de 101 ori pe zi, eşti gol de la piele spre interior, te acoperi spunând: „ai văzut? ai ascultat?” şi nimic din: „am făcut …”, trece o lună în care nu ai învăţat nimic din ce nu ai << cunoscut >> încă; lucruri care-ţi sunt străine: simplitatea, ce-i de tăcut pentru că de făcut – nici măcar; astfel2 – bârfa conjugală, imnurile închinate ţie, iluziile construite pe seama şi în jurul ta(u). Furi, minţi, apreciezi greşit, extrem de sâcâitor, faraon şi fanfaron (citeşte bine şi asimilează-te); paradoxul este că niciodată nu ai citit, învăţat, eşti prost educat, oferi atenţie doar pentru că ai de câştigat, îţi ascunzi, îţi numeri, îţi notezi, toate câştigurile înseamnă modul tău de viaţă, eşti obscen, apucat, dement după toată atenţia fără a o merita. Dar ţi-ai asimilat viaţa cu ce ai citit mai devreme. Acum. Nu sunt în umbra ta, şi niciodată nu voi permite asta, îmi voi aprinde becul sau voi merge odată cu Luna – daca e nevoie. Nu pretind nimic, scriu pentru că mă dezic de tine – iar aici tăcerea nu se aplică mai bine decât repulsia.
Nu voi uita niciodată! Chiar dacă susţin şi scriu. Nu încetez! Chiar dacă mă vei asasina. Sufletul meu nu uită! Nu moare! Voi fi cel mai deştept ţânţar! Unul anofel! Şi crede-mă, te voi înţepa eu cumva.

S-a mai potolit ea cumva. Ura mea.
Sperând că voi înceta să mai fiu atins de prostia ta, îmi ignor orgoliul şi te rog: uită tot ce ai învăţat, visează!

8. Despre lucrurile pe care le provoc – acest colaps care mă provoacă
> nu ştiu dacă mai revin

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: