Skip to content

Îmi trag sufletul

vineri, 18 Iunie, 2010

https://tzontonel.files.wordpress.com/2010/06/unity_fractions.pdf (play music)

şi scriu:
Tic-tac-ul din momentul ăsta este un cuvânt pe care nu-l voi încălca, niciodată. Îmi reproşez multe, dar nu poţi să-mi reproşezi că nu am respectat timpul. Adevărul este că mai rău nu putea fi, fericit că totuşi am atins acea treaptă, acum ştiu până unde pot să ajung;
până aici,
totul a fost minunat, nici nu vroiam să fie perfect (apropo, să nu-mi spuneţi niciodată că e perfect) căci tot ce am încercat nu a fost decât: aşa s-a întâmplat; iar la mine aşa se va întâmpla mereu;
o şoaptă trecută: nu cred că ar vrea să audă aşa ceva.
În sensul de „un ceas bun”, timpul nu va avea tic-tac-ul de la început, pentru că voi încălca pe coloane,
ura cumulată
trecutul bun
singura şansă
nepăsarea tânără
curajul dublat
sinceritatea ascunsă
direct amintirile
şi voi călca definitiv tot ce înseamnă „întoarce ceasul să poţi auzi tic-tac-ul” – din nou.
Momentul important a fost atunci când nimic nu conta, atunci când am ales să-mi desfac tot bagajul, şi fără să-mi fie frică am scos lucruri de care pe moment îmi era jenă ori mai degrabă teamă că nu vor fi înţelese. Într-un final am despachetat totul aşa cum am simţit, fără a avea un plan sau un pistol înfipt în spate. Nici nu am promis cuiva, nici nu a fost vreun pariu pierdut.
Duşmănie, hoţi de sentimente – în stânga şi-n dreapta
de fapt, înconjoară
gânduri negre şi putrede, de fapt
sunt al naibii de râncezite, comportament ruginit şi fals, trecut fără onoare şi înşelat cu sânge rece de tic-tac-ul dictat de prezent – scurt, iar cuvintele nu fac decât să pare
-mi
-se că mint, iar dacă greşesc înseamnă că am avut dreptate:
nu există ce cauţi, arată-mi că înţelegi şi
ţine minte –
îngenunchează;
Urăsc galopurile asurzitoare de armăsari crescuţi cu antibiotice injectate-n vena intens circulată de un sânge ce nu curge decât o singură dată, el se prelinge şi apelează la tertipuri izolate, uşor comice pentru a pretinde că ce se întâmplă are substanţă. Reacţia pe care o produce este dată doar de ceea ce poate fi citit şi într-o carte, nu oboseşte şi nici nu se plictiseşte, într-o continuă foame de orice amestecat cu o sete ce pleacă dintr-un ochi, celalalt fiind abătut spre un alt prânz care poate fi într-un final micul dejun. Te apropii şi simţi cât de puturos este într-o zi în care tic-tac-ul are 86400 de înţepături adânci într-un prezent neizolat de infecţia pe care stă bine-mersi un vierme mai mic, întins şi flămând chiar şi atunci când este mâncat; greaţa produsă fiind transformată lent într-o continuă vomă porţionată în funcţie de vâscozitatea simţită cu propriile buze, dar şi de necesităţile disperate, uneori criminale pe care corpul nu încetează şi nu ratează nicio ocazie să le scoată în faţă ori de câte ori are ocazia sau atunci când tic-tac-ul se opreşte pentru că de fapt – atunci nu trăieşte, în cel mai fericit caz,
supraveţuieşte
precum praful de pe orice încălţăminte îndelung purtată, fără a avea un dar sau în termeni pe care mintea canalizată prost îi poate înţelege – ceva concret numit talent, eu personal nu ştiu ce am, însă pot spune că am făcut ce am putut cu ce mi-a dat natura şi tic-tac-ul despre care tot vorbesc, numit timp dar înţeles secundă sau clipă
total aiurea
întorc ideea aşa cum cei mai mulţi se plictisesc de ceva, ei bine eu nici acum nu m-am plictisit de primul(a) -ce vrei tu, care eşti dincolo de lumina şi gândurile create citind
asta:
încredere;
sau asta:
timp;
sau adevăr;
şi orice rând de aici de cel putin dus-întors, de două ori
-e cât stai priponit(ă) de o dorinţă animală din care tu te autoexcluzi însa eşti mai mult decât insider la un joc numit prostie (notă: prost = (om) lipsit de orice valoare);
astfel:
toate converg spre adevăratele sentimente, spre cine eşti cu adevărat, cum eşti şi ce-ţi doreşti, nu ştiu cum se citeşte cuvântul încredere, eu îl pronunţ foarte bine. Din păcate
nu-l aud, aşa cum
simt
momentele ce îşi aveau tic-tac-ul de mai sus.
Am început să împachetez, în mare parte mi-am luat tot ce era de luat, mai am nevoie de
timp,
care va avea tic-tac-ul de mai sus.

One Comment leave one →
  1. Victoria permalink
    sâmbătă, 19 Iunie, 2010 03:34

    deci…gata de plecare?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: