More today than yesterday

https://tzontonel.files.wordpress.com/2009/03/yesterday.pdf (play music)

Sau poate nu am dreptate. Iar despre tot ce-am hodorogit, m-am grabit.
Ca iubesc, ca te iubesc. Marele adevar si micile pretexte de a evita realitatea.
Nu mai am sanse, nu stiu de ce sa ma mai agat. Doar ca mai scriu, ici pe colo. Cat o sa mai tina ?
Trecutul ce-mi alimenteaza prezentul – inca. Trecutul meu pompeaza mereu stari. Iar eu inconstient dau solutii: iubeste, vorbeste, scrie, fii liber ! Ocupa-te.
Sunt activ iar pauza nu inseamna decat o alta activitate. Relaxarea nu vine decat atunci cand trebuie sa scriu, sa-mi spun povestea. Astfel de momente, trec. Nu le pretuiesc.

Am copiat si am fost copiat. Si se repeta. Am furat timp. Da ! am rupt ore din viata unora, precum o fac din paine. Nevoia de a imbuca ceva, de a ma respecta, de a manca. Asta am copiat.
La urma urmei nu sunt singurul dezastru. Fara sa ma consolez cu o idee nascocita, dintr-o pofta de a gasi vinovatul, eu raman acelasi.

Si uite-ma. Iarasi eu.
Si voi ascundeti foarte multe si sunt constient de faptul ca avem timp. Dar ziua in care se uita ? Reconstruiesti, te nasti iarasi. Stii sa mergi, sa vorbesti, stii mult mai multe – astea nu prezinta un avantaj. Doar gandul tau ca incepi de la 0. Te agati de sansa pe care o ai. Merg mai departe.

Backup. Dar ziua in care zgandaresti ? (oare ce ? trecutul! ) Apare regretul sau ura, notiunea de timp. Flamand de a vorbi despre ce ai scos la iveala. Te vezi in trecut.
La fel: zurliu, urasti sau iubesti, problematic, cu timp. Confuz.
Eu.
Ma opresc.

Cine stie cand revin. Nici vorba de sfarsit.

P.S. Raspuns: pentru ca mi-a scapat conceptul: “noi doi si-o umbrela”. Iar umbra vine si pleaca – putin conteaza.