Skip to content

a

sâmbătă, 14 Martie, 2009

jurnalhttps://tzontonel.files.wordpress.com/2009/03/heart.pdf (play music)

Lucruri marunte care-mi ling creierul, lasand in urma vechi povesti despre cum am murit inecat. Stari normale – pentru mine – care vin in completarea lor, a raului de inaltime. Dar astea nu sunt decat smiorcaieli de copil mic. Faptul ca nu-mi pot atinge visele ori sa-mi ating libertatea meritata a societatii, nu ma face decat sa astept – sperand la mai bine.
Am vorbit despre oamenii si rautatile lor, despre iubirea care neimplinita inca – o astept. Cactusul fara de care nu as putea spune: „asta e bucataria mea”, cel care atingea tavanul de cand numaram 10 bani si gura casca’ntro suta de lei stateam. Florile multe pe care tata nu a incetat sa le tina’n viata, nu doar lumina care oricum e a „lor”. Biblioteca imensa in comparatie cu altii ce nu au avut norocul meu – ce’i drept multe carti vechi. Manuale de clasa a II-a, a IV-a … caietele cu bastonase de sub biblioteca. Fara spatiu ! O poza doua color infipte’n caiete prafuite. Un album si foarte multe poze alb-negru, poze vechi ce ar putea construi perioada mea, trairile foarte vechi, viata mea ce a trecut. Unele care au incetat sa mai traiasca’n memoria mea, iar altele care se zbat in nefiinta si se opun cu toata rezistenta – pur si simplu nu vor. Probabil nici in pamant. Ce sa mai spun de vaza cu flori artificiale la loc de cinste, vitrinele cu bibelouri, paharele foarte vechi – deja istorie, iepurasul, copii, pestele, cainele. Daaa ! lingura din bronz, o lingura foarte veche si zic eu – foarte foarte pretioasa. Istoria tine mereu cu timpul, cum sunt sterse din respect, praful se aseaza iarasi; asa ca de multe ori sunt lasate ‘n voia timpului, a destinului. Si nu din „comoditate” !
Sumar, am vorbit despre stalpi vechi din casa. Motive ? nu exista. Cine are nevoie de motive cand exista iubire.

Te iubesc pentru ca si acum: dupa tot acest timp mi se face pielea gaina cand pronunt numele tau ori mi se face foame – uitand de timp. Ore in care ma rup de tot ce vad in mod normal sau de probleme ce urmeaza a ma incerca.
Crezi ca o sa te numesc vreodata ‘n scris ?
Sau lasa-ma sa ghicesc.
Nu te-ai intrebat niciodata, de fapt tu in mod normal nici nu ma citesti; asa e ? Adevarul despre mine e ca iubesc, te iubesc mult mai mult decat as putea scrie sau vorbi, intr-un timp – trecut si cu foarte multe ezitari, sensibil si foarte atent la culori ce te’nconjoara, miscari ciudate sau intamplari la care tu nici nu le dai importanta. Dar ! daca nu ma cunosti, nu-mi cunosti sentimentele. Sunt pregatit sa-ti dau o sansa si sa cunosti partea mea ascunsa: respectuos, inteligent, bolnav de micile detalii, pasionat, iubitor …

„Eiiiii da gata domnisoara !”

Intr-o lume rostogolita de sete si foame, dornica de aventuri scurte si cat mai mult profit de pe urma corpului. Sange greu, de o culoare negricioasa. Multi dintre ei miscandu-si trupul mecanic, sursa fiind tocmai setea de intuneric. Sa vorbesc totusi si despre operatiile simple, in care scazi sentimentele din el si este egal cu 0. Sau o banala ecuatie de gradul I/cu o nescunoscuta, x plus sentimente este egal cu 0. Lasand matematica celor destepti, vreau sa trag linie. X-ul poate fi oricine dintre ei – lucru incert. Poate gresesc, realitatea insa e ca sentimentele sunt date dracului. De ce nu-l pui la incercare ?
Sau lasa-ma sa ghicesc.
Nu te-a interesat ca cel pe care-l tii de mana doar pentru ca ti-a facut cadou o floare, nici macar nu-i pasa ce se intampla cu tine dupa tot acest joc facut de el si jucat de tine. E greu sa intelegi ce vrei defapt, esti confuza dat fiind faptul ca e floarea varstei. Nu faci decat sa-ti traiesti viata sarind dintr-o masina in alta. Vorbesti frumos doar cu cine vrei, tii cont de lucrurile marete. Atat de falsa incat te dai de gol prin fapte si nu prin vorbe cum ar fi normal. Iubesti sa fii apreciata pentru ca la urma urmei esti un pion in anturajul tau. Nu bagi de seama ca unii isi pierd fiinte ce le-au dat viata si ca de tot ce au nevoie este – sprijin. Ce ? trebuie sa iti zica lucrul asta ? Esti invatata sa ti se ceara.
Cu toate astea, intrebari retorice – deja istorie. Nu ? Stiu ca nu e prima data si nici ultima. O sa le repet ori de cate ori scriu despre iubire, implicit de tine.
Da, tocmai am vorbit despre un cantec numit iubire.

Si uite asa, traind, uitandu-ma inainte, pana cand mor. Nici vorba de sfarsit !

2 comentarii leave one →
  1. vineri, 20 Martie, 2009 13:43

    Ai grija de gandurile tale pentru ca se vor transforma in vorbe.
    Ai grija de vorbele tale pentru ca se vor transforma in fapte.
    Ai grija de faptele tale pentru ca se vor transforma in obiceiuri.
    Ai grija de obiceiurile tale pentru ca vor fi caracterul tau…
    Ai grija de caracterul tau pentru ca el va influenta destinul tau…viata ta.
    Frank Outlaw.

  2. sâmbătă, 14 Martie, 2009 23:55

    mda… nici vorba de sfarsit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: