Skip to content

Din trecut

sâmbătă, 13 Decembrie, 2008

jurnalhttps://tzontonel.files.wordpress.com/2008/12/david-ford-untitled.pdf (play music)

Trecut, spre Vest; prezent, spre Est. Ma intreaba de parca ar fi ceva distractiv, o provocare sau un rasfat de’a lor. Pun intrebari stupide, uneori prea problematice pentru a fi rezolvate; acasa, la scoala barfind de la una la alta, de la unul la altu.
Si cum Soarele rasare de la Est, pentru toti. Asa si cu intarziatu la ore, la servici; asa e si cu uitatu’ zilei de nastere, cu iubirea care pentru multi e stricata si mult prea sarata. Avem impresia ca ni se intampla doar noua, insa toti o patesc mai devreme sau mai tarziu, mai putin sau mai mult, la un timp si loc – dat.
Fierb vinul si pun 2 lingurite de zahar, invart si astept sa se raceasca. Vorbesc deschis si raspund provocarilor, ma indragostesc pe cat de repede fug, ca mai apoi sa ma chinui uitand. Vreau sa fac/sa am/sa schimb multe; si cum toate acestea nu sunt decat dorinte, ramane doar sa scriu.
Minutul 1
O alta zi in care fierb vinul, pun 2 lingurite de zahar cu niste feliute de mar si coji de portocala – scriu: am inceput cu o copilarie in care parintii se straduiau sa ma educe dupa propria lor imagine – inca de actualitate, netinand seama de ceea ce-mi doresc cu adevarat. Scoala in care am invatat aplica niste metode total aiurea, clasa a 11-a a devenit stresanta – ba chiar plictisitoare, o confundam uneori cu viata de strada sau cu ep. tehnici esentiale de supravetuire. Am ramas corigent pentru lipsa unui suport din partea profesorului dar si pentru ca nu m-am simtit atras de acea disciplina, am luat sub 5 in teza care a distrus multe – si nu e singurul, chiar viata mea de elev. Foarte multi profesori uitau ca au de-a face cu o fiinta umana, cu mai multe fiinte umane; ca ei trebuiau sa incurajeze initiativele mele, sa intrebe si sa se preocupe de visele neatinse de realitate, sa iubeasca clasa si implicit elevul, sa fie atenti – deja trecut, sunt om. Tarziu si neinteresant acum: sa mai zic de orele de informatica in care nu faceam nimic concret, doar pagini de IE pentru care trebuia sa dam 4-5 refresh-ri si pentru care plateam fara o chitanta sau ceva mai bun decat: „faceti ce vreti!”. Au fost si zile mai bune cand faceam informatica la tabla cu o creta si un burete, a – si un profesor care ne ducea cu zaharelu’ si nu lupta pentru noi – un „altul” care a fost cumparat.
Minutul 2
Iar …: Voi ceilalti care veniti din spate nici nu va doare ca acum e altfel, puteti creste intr-o ora cat altii care nici macar intr-un an nu … din pacate nu va doare decat daca „aia” e cu „ala” sau daca mergi diseara in „club”, nu te doare de minoritate – doar cu gandul si cu faptul ca: dand un ban – il poti ajuta. Pe naiba cu gandirea asta si cu tine. Dute dracului si asteapta … candva o sa ajung si eu. Ora de fizica plina de probleme nerezolvate, de cele 2 fete pe care le are orice profesoara; sau de ora de contabilitate, de economie, de sport. Ati fost niste lingusitoare. Va vorbeste un fost elev care a tacut si a vazut, a ascultat si nu a uitat. Profesoara s-a transformat in fondul: ajutati cadru didactic. Stiti si voi ca nici nu meritati cuvantul „profesoara” si ca in spate nu stau decat: ani de pana in 89′. Nu am uitat nimic nici felul in care se vorbea si despre ce se vorbea, fapte care au schimbat pareri in stanga si in dreapta – intre elevi. Minute in care toata munca voastra s-a dus, ati fost falsi si lipsiti de curaj. Si cum exista exceptii – le multumesc. Iertare pentru ca vorbesc foarte mult despre ce ma doare si mai putin despre ce nu ma doare – sunt foarte putine si trecatoare.Pacat, profesorii vin si la fel – pleaca. Vin sa castige bani sau pentru a-si rezolva probleme personale, profitand de puterea pe care o au si de naivitatea unor parinti disperati – dupa cum am mai spus si am sa tot repet. O sa dau si nume, acum o sa ma prefac acum ca am uitat. Care viitor ? Viitor nu exista, ci trag aer in piept, timp in care fac o facultate si gata. Greu indiferent de ce fac si ce termin, pot avea un loc de munca decent daca am ambitie, noroc si talent (sau doar noroc – habar nu am). Dar daca accept un trai la limita existentei, uit ce inseamna ambitie, iubesc numai prezentul si devin un: „fie ce’o fi!”, intru in normal, deschid ochii, devin comun, dispar ca om – nu am baut nimic. Nu o sa-mi pierd niciodata sentimentele si visele frumoase si nici sa le dau – nu ma gandesc. Am tot vorbit despre suflete, am vorbit ca la piata, m-am si vandut, tot am scris aiurea, injurat si fals aplaudat, incurajat si in final uitat – nu am terminat !
In minutul 4

4 ani ati vorbit voi, acum e randul meu.

Semnat:
Un fost elev de liceu

One Comment leave one →

Trackbacks

  1. Din trecut Video

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: