Skip to content

Imi aduc aminte – parte din: Calatoria mea

luni, 5 Mai, 2008

Imi aduc aminte de la 3-4 ani, ma jucam cu o “basculanta” mare, de culoare galben si albastru si toate acestea se intamplau pe hol. Deranjam pana si circuitul firesc al curentilor de aer. Mama s-a suparat foarte tare si a tipat nervoasa: “Nu mai pot ! Ma duc in lumea mea !”, iar eu am raspuns: “Vin si eu cu tine”.
Imi aduc aminte de zilele, lunile si adunate – anii pe care i-am petrecut la Lespezi. De la vara la iarna, de la pescuit cu noua lanseta care atunci pentru mine era un vis prea frumos pana la sticla de apa cu care prindeam soparle. De la jucatul cu pahare Berzelius (de-a chimistul) pana la soricei taiati cu lama pentru a vedea ce au in interior. De la fugitu’ prin gradina de porumb pentru ca “pufaiam” tigari Carpati pana la trasul cu sania. De la prima traversare a Siretului cu picioarele goale pana la scoaterea unui permis de pescuit. De la dorinta de a prinde lilieci pana constructia unei “antene” in spatele casei (antena s(e)f-ista). De la placerea de a face prajituri (in special chec) pana la cortul improvizat in gradina – pentru a ma retrage/dormi acolo cand ma certam cu fratele meu Ciprian. De la primul punct stralucitor vazut pe cer de care eram sigur ca nu e o stea sau un avion pana la vizionarea postului (doar a postului) Romania 1 (actualmente TVR 1). De la dorinta de a construi singur o lanseta de pescuit pana la a repara orice imi iese in cale si care necesita un cui batut sau ceva de taiat. Toate acestea si mult mai multe decat va puteti imagina s-au intamplat la Lespezi in cateva vacante de vara, acum foarte mult timp prin clasele primare (daca nu ma insel).
Imi aduc aminte la camin cand m-am indragostit pentru prima data, eram atat de mic – ce stiam eu. Practic a fost o dragoste la prima vedere, am vazut-o si mi-a placut. Am in minte si acum o secventa, o seara in care ea era in partea stanga – dormea, eu ma uitam spre ea, ma gandeam la ea si mi se “rupe” firul, pacat ca nu mai tin minte. O alta secventa de care imi aduc aminte este atunci cand alergam sa-l bat pe un tip (nu-i mai retin numele, cred ca Sergiu) pentru ca mi-a furat jucaria (cred ca era o masina). O alta secventa amuzanta de care imi aduc aminte este atunci cand saream cu scaun cu tot crezand ca este un cal adevarat. Simt si acum gustul fiecarei ciocolate care ne-o dadea la desert. Tin minte si acum serbarea de craciun, am si poze – sper ca intr-o buna zi sa le scannez (insa la altcineva pentru ca eu nu am „asa ceva”). Era intr-un colt o casuta facuta din “scart” pe care eu am stricat-o in final. Tin minte ca la serbare am jucat rolul iepurasului si eram imbracat intr-un costum foarte hazliu (de iepuras bineinteles) cu o ureche dreapta si una “bleaga”, rad de fiecare data cand ma uit la poza (poze).
Imi aduc aminte la gradinita, veneam acasa precum un serif cu “steaua” (bulina rosie) in piept. Pe vremea aceea bancile erau groaznice (cred ca si acum), cuiele ieseau singure de parca vroiau sa se razbune pe noi. Ce rau le-am facut eu lor ?! Ce rau le-am facut noi (toti) lor ?! Eram acei prichindei care nu se vedeau de dupa banci si care pentru prima data ne antrenam pentru primul pas: clasele primare. Am fost doar la grupa mare, tin minte ca acolo am invatat sa numar in limba engleza de la 1 la 100. Tin minte ca Mama si cu Tata mi-au adus o masa noua si un scaun nou, masa si scaun pe care le am si acum in casa. Am in minte o secventa atunci cand am fost atat de obraznic incat am stricat o masa (o masa la care cuiele ieseau parca singure); drept pedeapsa am fost fortat sa ma mut in banca stricata iar cel ce statea acolo s-a mutat in banca mea cea noua si pe al meu scaun frumos vopsit – off, ce educatoare rea ! Imi aduc aminte de primul concurs la care a participat fratele meu Ciprian – concurs de curatat cartofi. Cel care curata primul un anumit numar de cartofi, castiga concursul; se antrena acasa, tata ii dadea sfaturi, ii arata, ascutea si cutitul – rad si acum cand imi aduc aminte (daca nu ma insel a luat locul 1 sau 2 ). Tin minte cand si cum m-am indragostit de Nistor Carmen, ramaneam dupa ore si stateam pe locul ei, era o dragoste de copil mic – foarte mic. Abia in clasa a 8 – a, i-am spus “Te Iubesc” – si atunci foarte ciudat si foarte “timid”.
Imi aduc aminte de clasa a 1 – a a fratelui meu Ciprian (pe cand eu inca eram la gradinita), atunci cand el s-a dus in excursie impreuna cu clasa la Lacul Rosu si vroiam din tot sufletul sa ma duc si eu cu ei. Am in minte si acu imaginea cand a plecat autocarul cu ei.
Tin minte cum ma duceam in clasa la el si coloram reviste (reviste de colorat) impreuna cu fetele, fete din clasa la el.

* voi continua !

4 comentarii leave one →
  1. luni, 22 Decembrie, 2008 21:50

    🙂 mi-ai povestit cate ceva de aici..unele lucruri insa acum le citesc pentru prima oara…
    ..mi-am amintit ca si eu am avut un rol de iepuras cand eram mici :)) eram puf gri, iar, prietena mea cea mai buna de atunci era puf alb..eu, trebuia sa ajung pe un raft inalt sa dau un borcan jos ca in poveste si..ma urcasem pe nu stiu ce scaun dar tot nu ajungeam :)) la ce „inalta” eram se intelege🙂 eram asa comica🙂
    amintiri… am ramas doar cu amintiri..din pacate eu nu am poze de atunci si, imi pare rau pentru asta..cred ca a fost singura serbare la care nu a putut ajunge unchiul meu..in rest a venit mereu…
    tu…ai scanner acum🙂 deci poti sa le scanezi🙂
    prima iubire🙂 tot la camin :)) era un baiat…tudor si mie si renatei, acea prietena , ne placea de el :)) ..ii desenam… :))eram un copil debil🙂
    din copilaria mea… parintii ma lasau de multe ori la bunicii dinspre tata iar eu uram sa raman acolo..plangeam de fiecare data cand mama ma lasa acolo..ma pacaleau ca trebuie sa cumpere ceva dar stiam ca nu se vor intoarce,,priveam astfel trista spre usa iar ei..nu mai apareau..
    ii uram in acele momente..
    bunicul era cel mai tare..vorbea cu mine, se juca…imi spunea ca la baza dealului Pietricica sunt doua elicoptere..unul este al meu si unul al lui si, cand voi creste voi merge cu acel elicopter🙂 ne ajuta..sau cel putin, vroia sa ne ajute…bunica in schimb nici cand era vorba de bani pentru a plati caminul nu a vrut sa o ajute pe mama.. tin minte cum ramaneam acolo si, ma lasa sa scot dopurile de la capace pe care le tinea intr-o punga in bucatarie si ma lasa sa ma joc acolo..faceam floricele si..ce mai faceam eu.. deabia incepusem sa vorbesc dar ea, nu vorbea nimic cu mine…din cauza asta probabil uram sa merg acolo… tin minte si cand a venit nu stiu ce var de-al ei nu imi placea deloc… si bunica nu ma lasa sa fac poza cu papusa mea..am si acum acea poza si, tinea papusa departe de mine…iar eu eram bosumflata.. ma lasa singura…sa ma joc … de aceea vreo 2 saptamani parca nu am mai vorbit … m-am incapatanat ,..nu vroiam sa mai scot niciun sunet iar saraca mama se ruga de mine sa vorbesc…
    cand am vazut-o ultima oara pe bunica, venise de la chimioterapie..a avut cancer la san si, ne-a chemat pe toti nepotii acolo..nu mai avea par… nu stiam exact care era treaba si nu vroiam sa merg,,..apoi, cand am vazut-o am realizat ca era ultima oara cand o vad… eram prin clasa a6a cred ..apoi, tin minte ca eram in iasi intr-o vacanta la sora mea..m-a dus in parcul care e vis-a-vis de bcu, stateam pe o banca si mi-a spus ca a murit bunica… mi-a parut rau si de atunci mi-a ramas in minte chestia ca poate Doamne Fereste si eu voi pati la fel candva,… mi-era frica…
    tin minte prima palma pe care am primit-o de la tata…si a2a…in rest nu m-a batut…
    tin minte cand ma certam cu varmea dar si cand ne jucam…
    au ramas doar amintiri…
    citind ce ai scris mi-am mai amintit multe din copilarie…
    ai grija de tine,
    Oana

  2. joi, 8 Mai, 2008 19:24

    Tin minte cand si cum m-am indragostit de Nistor Carmen, ramaneam dupa ore si stateam pe locul ei, era o dragoste de copil mic – foarte mic. Abia in clasa a 8 – a, i-am spus “Te Iubesc” – si atunci foarte ciudat si foarte “timid”. asta imi place😀

  3. luni, 5 Mai, 2008 12:49

    😐

  4. luni, 5 Mai, 2008 12:40

    amuzant🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: