Skip to content

Calatoria mea

miercuri, 26 Decembrie, 2007

Singurul „razboi” in care merita sa lupti, este acela impotriva guvernarii de orice fel, pentru obtinerea „libertatii” absolute, pentru a putea fi numit din nou om. Ca intr-un cosmar, aproape toti cei pe care ii intalnesc se balbaie, dau din picioare ca „apucatii”, injura, vorbesc aiurea, rostesc idiotenii. Constat ca „inima” acestui popor s-a impietrit; oamenii au ajuns tari de urechi, pentru ceea ce nu vor sa auda; au ochii inchisi, pentru ceea ce nu vor sa vada; au inchis -mintea pentru tot ce i-ar putea fie acuza, fie scoate din starea de letargica; deci traiul romanilor este de o liniste continua, uneori mizeria si lenea mergand pana la anihilarea fiintei omenesti.

Calatoria mea

In loc de prefata ! …………………………………………….. pag 1
Viata din calatoria mea …………………………………….. pag 1 – 3
Doar Romania, ………………………………………………… pag 4

Coperta

In loc de prefata !

Sunt prea mic ca sa pot intelege calatoria in timp dar sunt destul de mare ca sa pot calatori liber, chiar si fara picioare – fara probleme. O zi de martie cand o prietena imi spune sa scriu o carte, a urmat a doua apoi a treia; prietena care-mi spune ca pot scrie oricand o carte si imediat in minte `mi apare acea imagine din “Serendipity”, o carte ce practic inseamna o calatorie – unica mea calatorie. E Decembrie, ultima luna in care pot spune: “ … astazi 2007 am calatorit …” sau poate ultima luna din viata cand calatoresc.
Sunt pe un front tacut unde foarte multe drumuri se intalnesc si cele mai multe dintre ele aici se sfarsesc, o calatorie pe care o avem cu totii – traim deci murim.
Nu este suflet de om fara o calatorie, nu este an fara o calatorie in spatiu, nu este corp ceresc fara o calatorie`n jurul Soarelui care in final se opreste – de ce ?
Pare a fi o joaca, un joc simplu la fel ca si povestea: multe drumuri, putine semne de circulatie, un singur sens. Sens care trebuie sa fie in primul rand liber, sa insemne libertate, sa fii liber, sa-ti alegi tu drumul – sa fii liber sa calatoresti ! Orice s-ar spune despre calatorii, orice s-ar mai descoperi intr`o calatorie sau orice s-ar mai scrie despre calatorii problema fundamentala este libertatea, libertatea de orice fel; orice am face, orice am avea, nimic nu are valoare fara libertate, pentru ca fara libertate totul e fals. Iluzie, minciuna, realitate gri fara substanta, un fel de moarte – o calatorie “moarta”. Libertatea de a calatori sau ca e libertatea de a fi om – noi ca si “fiinte” trebuie sa o pretuim iar daca nu o avem sa luptam si in final sa o castigam. Eu stiu ca singurele lupte pierdute sunt cele abandonate, insasi viata inseamna lupta, viata e o calatorie mai mult sau mai putin placuta, o calatorie inteleasa gresit de toti ceilalti.
Libertatea de a calatorii este intr-adevar spirituala dar asta nu inseamna ca este ireala, ma rog – imposibila. E ca si cum am spune ca poezia, muzica, filmul sunt ireale, sunt fara valoare, sunt drog. E ca si cum le-am anula, cand de fapt pentru ele traim.
Simplificand lucrurile, totul se reduce la bine si la rau. Dar simplificand se ajunge in profunzime. Iar adevarul se afla de jos in sus, pamant – cer.

Viata din calatoria mea.

An de an trec peste data mortii mele, o traiesc, o sarbatoresc, fara sa stiu ca poate in acea zi voi muri. An de an calatoresc fara sa stiu ca intr-o buna zi despre o singura destinatie mai vorbesc, zi pe care trebuie sa o traiesc pana la capat. Multi vorbesc despre frumusetea unor excursii facute la munte sau la mare, altii vorbesc despre iesiri in strainatate, despre ocean, plaja tropicala sau zapada din Austria sau Italia – in urma ramane ce ? In urma raman poze, filme, cereri de casatorie, casatorii, ma rog – amintiri; recunosc ca si eu mi-as dori sa numar cu propri mei pasi ecuatorul sau sa stau la 4000 de m intr`un cort acoperit de zapada.
Viata este calatoria mea, iubirea mea; viata unora reprezinta un sablon, un tipar, pe care ei sunt obligati sa-l respecte, pentru a fi toti la fel, pierzandu-si astfel orice urma de personalitate, distrugand cursul natural al vietii si transformandu-se in simpli figuranti, care traiesc la randul lor pentru altii.
Sa ne gandim la calatoria pe care vrem/nu vrem – o facem; unde ajungem in cele din urma : incepem cu o copilarie in care parintii se straduiesc sa ne educe dupa propria lor imagine, netinand seama de ceea ce-si doreste copilul cu adevarat. Scoala aplica niste metode total gresite, devine stresanta, confundandu-se uneori cu viata. Un examen pierdut poate distruge cariera, chiar viata unui elev. Profesorii uita ca au de-a face cu fiinte umane, ca au o meserie sfanta, ca ei trebuie sa incurajeze initiativele elevilor, sa-i iubeasca, sa fie atenti cu ei, deoarece sunt oameni. Din pacate profesorii vin la scoala doar pentru a castiga bani sau pentru a-si satisface probleme personale, profitand de puterea pe care o au si de naivitatea unor parinti disperati (exceptii – referitor la profesori). Viitor nu exista, greu dupa terminarea scolii poti avea un loc de munca decent. Dar daca te compromiti si accepti un trai la limita existentei, intri in normal, devii comun, dispari ca om. Vei avea o familie, adica o constrangere in plus. In majoritatea cazurilor, tinerii care intemeiaza familii, nu reusesc sa se cunoasca indeajuns, iar relatia dintre ei devine rece, doar de suprafata, lipseste cu desavarsire sentimentul, iar viata in comun degenereaza intr-o minciuna permanenta, intr-o stare tensionata, o atmosfera apasatoare care creeaza multe divergente si certuri, afectand in special copiii care nu sunt inca modelati de societate si care mai au sentimente si vise frumoase – automat calatoria.
Intr-o asemenea lume, plina de fictiuni si conventii de neacceptat, dominata de puterea banului, nu poti face nimic, nu poti trai asa, daca totusi gandesti un pic. Orice vis, orice idee sunt imposibil de realizat si pana la urma te vinzi pe nimic celor sus-pusi, care profita de tine. Iar daca cineva incearca o mica rezistenta, este zdrobit de un aparat represiv, ce functioneaza cu regularitatea unui ceasornic intors mereu la timp, de conducatorii statului. M-am uitat putin in trecut, mai exact acum 9 – 10 luni, ce eram sau cine eram, cum gandeam sau pentru ce(cine) gandeam, si mai presus de asta – ce simteam sau pentru cine(ce) simteam; 9-10 luni care pana astazi au insemnat o adevarata calatorie.
Moartea ce mi`o doream s-a rasturnat, optimismul ce nu l-am avut cu pesimismul din belsug – multi mi-au spus ca sunt emo iar eu am raspuns pe masura [ pentru “pici” : banuiesc ca habar nu ai ce e dictionarul pentru ca daca stiai aflai ca „punk” inseamna naivitate – lipsit de speranta ! zimi ca te-ai nascut inainte de 70′ sa ai habar ce inseamna si cum a luat nastere miscarea punk, ce-i drept a afectat tineretul care traia in conditii mizere – si fac pareu cu tot Galatiu` ca habar nu ai – ca a fi punk inseamna cu totul altceva decat habar ai tu sa faci – nedreptatile sociale, razboaiele, poluarea, rasismul, nu fac decat sa grabeasca disparitia omului – punk-ul, prin vocea disperata a oamenilor, vorbeste despre aceste probleme ale omenirii, ca fiind tinerii cei mai lucizi, stiind ca singura cale spre adevar si libertate e revolta fata de lumea care-i dispretuieste, vrand sa spuna adevarul despre vietile lor si putreziciunea lumii in care traiesc – am gresit / gresesc ca vreau sa fac asta ?! Gresesti foarte mult prin a pune eticheta pe o persoana doar dupa poze/ce scrie/ muzica ascultata sau tu esti acel „barbat” cool – real punker – si atunci cand vede pe unu cu tricou de la „Goldfinger” strigi si o faci pe-a jmecheru „Poser” – e viata lui fratele meu, tu poti crede despre el ca e „emo” (desi eu nu inteleg absolut nimic prin acest cuvant) lasa ! Tu ca punker pt ce lupti ? – te imbeti/ droghezi te duci in vama ? asta ? Dai 50 RON pe un bilet la concert, ceva din care doar 10 % se duc – „caritabil” – acolo unde ar trebui ei sa se duca ? zi-mi pentru tine este fixul asta – omori oameni etichetati de tine ca fiind „emo” ? – ce gandesti si cum vorbesti – esti un copil frustrat si poti avea 30 ani – sincer – si ma poti si injura – dar o intrebare ! – De la 4-5 ani de cand omul poate percepe cat de cat muzica(melodia) – ca forma si ca mesaj pe la 7-8 ani – zimi ! Prima si prima ta trupa a fost Oxymoron ! sau ma rog – uita-te intai la tine – asa zise punkere – esti cool – ce-i drept – chiar daca nu vrei sa arati ca vrei sa fi – ci doar dupa perdea ! zimi daca ai 1 CD original in casa sau ma rog unde stai de la o formatie pe care o asculti ! raspund tot eu : nu ai ! – pt ca e frumos .. sa intri pe torrente sa descarci, sa asculti si a doua zi pe banca – „poser !” si ii spui unuia care nu mananca ca sa cumpere un cd – practic sa sustina tot ce spuneam la inceput – lupta impotriva – cui ?! E foarte usor sa iei de pe bestial.ro tricou cu Exploited si sa te lauzi la prieteni ca esti asa zis`u „punker” … am crezut ca galatiul se numara printre putinele orase in care poti sa fii liber din toate punctele de vedere, sa calatoresti fara “conditii” impuse de cei de acolo – eu ca si strain – si ca cei de acolo se uita si la ei inainte de a se uita la ceilalti – dar pentru o seara m-am inselat ! Pa. Si respectul meu pentru ce ar trebui sa fi ! ] – civilizat vreau sa vorbesc fata in fata cu oricare asa zis “punker”, care pretinde a fi punker. Calatoria asta cu “a fi punker” sau mai degraba “a fi sau a nu fi !” a inceput pana nu demult cand majoritatea cautau un loc de afirmare sau mai degraba un “mijloc”. Fara sondaje este cert ca anul 2007 este anul plin de asa zisi punk-isti, detest oamenii care trag cu ochiul foarte mult la vecini – detest ! detest ! Detest ! – de 3x detest, si nu spun asta doar pentru a umple niste “biete” randuri de foi A4 ci pentru ca ar merita sa vorbesc despre “ei” si “ele” cat despre “omul – ca fiinta libera”.
Dar de ce tocmai in Romania unde o calatorie este egal “nepretuit” cu urmatoarea relatie : “o tara a izolarii, a singuratatilor, inutil de scumpa, in care calitatea vietii scade vertiginos, poluarea si mizeria cresc si fenomenul nu INTERESEAZA PE NIMENI”* + “preturi ca-n Elvetia la o calitate ca-n Uganda”** + “cu cat mai multe deodorante si produse de curatat apar pe piata, cu atat orasele sunt mai murdare si mai poluate”*** + “(romani = mioritze, se iau unul dupa altul, izolati si complexati)”**** + “Iasi de o culoarea gri-faras, de la turcescul faras, care inseamna faras”***** + “ramane o tara primitiva si greu civilizabila, o tara de santajabili, o tranzitie care alearga cu pasi de hip-hopa Mitica spre nicaieri”.******
[ Nota de “subsol” : In toata aceasta relatie nu exista decat doua ipostaze ale existentei umane – ale existentei cetateanului “roman” : lichea ori caine batut. ]
Fara a aduna iti poti da seama de greutatea relatiei; o relatie care pare mai degraba o ecuatie – o ecuatie cu atatea necunoscute incat iti vine mai usor sa numeri stelele de pe cer – decat necunoscutele.
Totul in Romania se misca incet, foarte incet, mult prea incet – sa poti sa calatoresti. Tramvaiele inainteaza greoi, zdranganind din toate incheieturile lor metalice, pasarile adorm in centrul orasului pe “cachite” de fan uitate de satenii ce au facut o vizita prin “targ” cu ale lor carute, raurile nu curg ci se preling, ceasurile trebuie din nou scuturate ca sa-si reia tic-tac-ul. Iar oamenii nostri politici plutesc si ei surazatori., somnolenti, prin aceasta tara in care melcii vor fi amendati in curand pentru depasirea vitezei regulamentare sau pasarile pentru tulburarea ordinii publice – In Romania sa vrei si nu poti sa calatoresti !

Doar Romania,

Nu este loc de intrebare aici pentru ca raspunsul ar fi fost mereu acelasi : “DA ! Doar in Romania.” In Romania nu poti sa traiesti deci nu poti sa calatoresti, in Romania exista oameni care n-au fost niciodata la teatru, in Romania exista mere/pere/nuci la care copiii nu ajung, in Romania exista baieti obligati sa minta, in Romania sunt fete obligate sa minta, in Romania exista oameni scuipati, in Romania exista oameni fara apa, in Romania autoritatile se uita la propria lor piesa de teatru – ca spectator dar si ca jucator -, in Romania exista oameni jefuiti pe strada de catre hoti – si asta in amiaza mare – pentru care autoritatile inca mai cauta o denumire legala, in Romania se asteapta 5 – 6 ore pentru niste chitante, in Romania astepti 2 – 3 zile pentru niste documente. Un strain ar veni in Romania pentru o aventura si nu ceva ce se vrea a fi “calatorie”. Sunt oameni pe care trebuie sa-i pretuim, dar noi ii dispretuim, sunt oameni ca si mine care-si doresc o cheie – sa poata deschide o usa, sunt oameni care-si doresc incaperi cu ferestre – ziduri care nu putrezesc – toate astea – ca si mine ! Vreau sa nu mai dau cu zarul zi de zi, vreau sa pot merge pe strada liber, vreau sa merg fara sa dau de bestii care lovesc cu bestialitate. Poli Iasi – Rapid 0-3, Miercuri 5 Decembrie 2007 – o zi […] iar Poli Iasi – Poli Timisoara 2-1, Duminica 9 Decembrie – o alta zi […] 9 Decembrie, am ales tramvaiul din fundatie (poate pentru ca “ele” “inainteaza greoi, zdranganind din toate incheieturile lor metalice”* – o seara in care nu se vedeau ultimile crengi ale copacilor din copou, o seara in care Poli Iasi a avut meci acasa cu Poli Timisoara, o seara aparent “frumoasa” – si am spus aparent – pentru ca prin statie la G. Cosbuc toti asa zisi “ultrasi” din galeria de la Poli Iasi au gonit dupa tramvaiul in care eram eu – inainte de a continua vreau sa spun ca ce am vazut printre ei era numai si numai MIZERIE si asta odata cu ei, am vazut copii de clasa a 8-a am vazut “copii” de clasa a 11-a, copii care sufereau de “mandria” de a fi om; bineinteles ca nu asta m-a deranjat cel mai mult ci – AUTORITATILE – care vezi domnule “dirijau traficul si mentineau ordinea si disciplina – a scuze era sa uit “publica” – […] mai rau a fost faptul ca erau chiar acolo parca erau din Alexandru L. “Capul lui Motoc vrem” – eu Motoc- ei multimea – finalul : asemanator. Mesajul meu este pentru acei oameni care din spatele sticlei se bat cu pumnul in piept “Noi am facut […]” , va spun eu nu ati facut nimic, mai mult fapte vreau / vrem – pai cum e posibil ca in 2007 (mai nou 2008) – in fata Politiei care pentru mine nu inseamna nimic – e multimea vida, sa lesi o asa zisa galerie sa “agreseze” un “calator” care nu vrea decat sa “calatoreasca”. Concluzia este una si una va ramane : in Romania nu poti sa calatoresti (liber cel putin), in Romania nu poti sa traiesti – noi inca nu ne-am castigat libertatea – sunt doar vorbe FARA FAPTE.

26 Decembrie 2007, Tzontonel.
Pentru Ioana !

One Comment leave one →
  1. luni, 12 Ianuarie, 2009 19:54

    Ne-am impietrit din cauza rautatii si invidiei care zace in noi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: