Măcar bun simţ

(play music!!!)
Îndrăgostit de lucruri mărunte sub care imaginaţia, inteligenţa, ambiţia şi demnitatea se dezvoltă. Cresc. Rămân vizionar, iar gândurile tot nu mi le pot controla. Şi nu! Prezentul meu nu mai este gri, ci mai degrabă exploziv. Iar unica condiţie se află în spatele puterilor latente, gata să-mi demonstreze pas cu pas, acelaşi mecanism cu piese care mai de care. Oricând, mizerabile. Trag linie.

---

Totuşi. O problemă. Adesea îmi este greu să accept duşmanul neîmpăcat de toate rezultatele obţinute abuziv, dacă nu prin aservire. De faptul că firescul trebuie confruntat mereu cu personalitatea. Sau confundat! Deci! Omul odată stricat greu mai poate fi mâncat, pe când – conştient fiind – s-a îndepărtat de valorile naturale, alea care erau mai mult decât evidente: vise, gânduri, cuvinte şi multe întrebări de mic copil; când o să fiu mare… ştiu că de multe lucruri ar râde şi un surd, care la rândul lui un vis sigur nu l-a uitat.
A-u-z-i!
Eu am vrut să ajung comedian, sau să cresc în lumea filmului. Eram mic, cum sunt şi astăzi. Cu multe dorinţe neîmplinite. Încă. Şi cine ştie peste ani ce o să spun despre trecut. Oricum! vreau să ajung la tine, acolo unde părerile altora sau gândurile sub care se află ceilalţi – dispar. Înrădăcinate cu exemple improprii. Nu mi-am pierdut aspiraţiile, dar mai ales iubirea pe care trebuie sa o aibă orice copil.

Vă rog să terminați prin a citi asta, în răspunsul “Compromis după compromis“. Apoi să încercați să iubiți, viața e al naibii de scurtă!