Despre un final
2008 octombrie 9
Lovesc, desprind,
Gandesc si simt timid
De sus in jos desprind
Totul e pe dos si simt
Satul de vorbe si cuvinte,
Fara sa mai vars cuvinte,
Descriu ce-mi vine ‘n minte
Repet fara cuvinte
Insir cuvinte ‘n gol
Aleg si le rotesc cum pot
Rostesc, desi nu cred
E tot ce pot sa inteleg
Dureros si zgomotos
Iubesc fara niciun rost
Banal si fara sa fi fost
Final tacut si fara sa pun punct
Copywrong © 2008 Tzontonel
@Sunshine & @Elena: Despre iubire se vorbeste, uneori prea mult; ca trebuie sau nu trebuie facut aia/aia/aia si tot asa. Despre iubire nu se vorbeste ca ucide !
Cand iubesti devii vulnerabil…orice ai iubi,inima ta va fi franta sau chiar zdrobita…nu ai cum sa iubesti fara sa fii ranit…daca te inchizi in tine si iti faci o lume doar a ta,in care sa traiesti numai tu,atunci vei deveni de neatins,impenetrabil,de gheata…dar cred ca nimeni nu poate trai fara iubire oricat ar suferi si oricine are nevoie de mai multa iubire decat i se ofera…
acest final de care vorbesti tu e un final care nu se mai termina…bine zis:”final tacut si fara sa pun punct”…
inshiruire de cuvinte..unora o sa le para fara sens,dar cum sa vbesti despre iubire,un non-sens, cu sens?
Frumos spus..Finalurile intotdeauna dor, iubirea e ceva de neintzeles, ceva fulgerator,cuvintele ranesc uneori..